Sermon Tone Analysis

Overall tone of the sermon

This automated analysis scores the text on the likely presence of emotional, language, and social tones. There are no right or wrong scores; this is just an indication of tones readers or listeners may pick up from the text.
A score of 0.5 or higher indicates the tone is likely present.
Emotion Tone
Anger
0.07UNLIKELY
Disgust
0.08UNLIKELY
Fear
0.1UNLIKELY
Joy
0.22UNLIKELY
Sadness
0.15UNLIKELY
Language Tone
Analytical
0UNLIKELY
Confident
0UNLIKELY
Tentative
0UNLIKELY
Social Tone
Openness
0UNLIKELY
Conscientiousness
0.15UNLIKELY
Extraversion
0.21UNLIKELY
Agreeableness
0.41UNLIKELY
Emotional Range
0.01UNLIKELY

Tone of specific sentences

Tones
Emotion
Anger
Disgust
Fear
Joy
Sadness
Language
Analytical
Confident
Tentative
Social Tendencies
Openness
Conscientiousness
Extraversion
Agreeableness
Emotional Range
Anger
< .5
.5 - .6
.6 - .7
.7 - .8
.8 - .9
> .9
Text: Ioan 20:1-23 Vers.
Cheie 20:21
Jn
Probabil că titlul meditației de astăzi ar trebui să fie: provocările, încurajările și mângâierile învierii lui Isus.
În Ioan 20 sunt patru evenimente importante, patru tablouri memorabile.
Patru evenimente importante sau patru tablouri memorabile
Dovezile învierii:-mormântul gol:1.-provoacă
la a-ți pune întrebări ce necesită un răspuns logic;2.-încurajarea
ucenicilor că Isus Domnul este viu; și 3.-mângâierea că indiferent ce ți se poate întâmpla există o înviere care va face dreptate
-te p
Mai întâi ne întâlnim cu o mare provocare a dovezilor învierii, cu mormântul gol (1-10).
Petru și Ioan aleargă la mormânt alertați de plânsul Mariei Magdalena și nu știu ce să înțeleagă.
Maria îi pune pe o direcție greșită, dar realistă: „Au luat pe Domnul... și nu știu unde l-au pus” (2).
Într-adevăr, Domnul nu mai este de găsit în mormânt, fășiile de pânză de in în care fusese înfășura se văd pe jos îmbălsămate (unii comentatori spun că nu erau rupte, ci erau așa cum se răsturnaseră de pe patul de piatră: tari, legate împreună și goale pe dinăuntru ca o cochilie părăsită sau un cocon părăsit, turtit), iar ștergarul care era pe fața lui Isus, stătea înfășurat cu grijă, pus deoparte.
Se vedeau urmele unei acțiuni ordonate, atente, dar nu se știa ce s-a întâmplat: cum de au rămas fâșiile îmbălsămate întregi, pe jos, iar trupul lui Isus nu este în ele?
Cum de se poate vedea ștergarul, făcut sul și separat?
Cine a făcut toate acestea?
De ce nu este nimeni să explice?
Învierea lui Isus este radicală, aduce surprize și dovezi care pun pe gânduri.
Mai întâi ne întâlnim cu o mare provocare a dovezilor învierii, cu mormântul gol (1-10).
Petru și Ioan aleargă la mormânt alertați de plânsul Mariei Magdalena și nu știu ce să înțeleagă.
Maria îi pune pe o direcție greșită, dar realistă: „Au luat pe Domnul... și nu știu unde l-au pus” (2).
Într-adevăr, Domnul nu mai este de găsit în mormânt, fășiile de pânză de in în care fusese înfășura se văd pe jos îmbălsămate (unii comentatori spun că nu erau rupte, ci erau așa cum se răsturnaseră de pe patul de piatră: tari, legate împreună și goale pe dinăuntru ca o cochilie părăsită sau un cocon părăsit, turtit), iar ștergarul care era pe fața lui Isus, stătea înfășurat cu grijă, pus deoparte.
Se vedeau urmele unei acțiuni ordonate, atente, dar nu se știa ce s-a întâmplat: cum de au rămas fâșiile îmbălsămate întregi, pe jos, iar trupul lui Isus nu este în ele?
Cum de se poate vedea ștergarul, făcut sul și separat?
Cine a făcut toate acestea?
De ce nu este nimeni să explice?
Învierea lui Isus este radicală, aduce surprize și dovezi care pun pe gânduri.
Întâlnirea Mariei cu Isus cel înviat: -femeia păcătoasă care era prinsă de păcat și eliberată de Domnul are mângâierea că va birui viciu chiar dacă are sursă demonică; -încurajează la a fi de folos ca un martor al lucrării Domnului; provoacă la a trăi o viață sfântă.
În al doilea tablou, Maria, care stătea și plângea se întâlnește cu cei doi îngeri, apoi cu Isus însuși, pe care nu îl recunoaște la început.
Învierea lui Isus aduce bucurie unei relații reînnodate și o înțelegere mai bună a relației cu Dumnezeu, pe care Isus îl prezintă ca „Tatăl meu și tatăl vostru”.
Învierea lui Isus îți dă bucurie sufletească și energie să duci vestea bună și altora.
Ucenicii ascunși sunt vizitați de Isus: provoacă să iasă din temerile lor în ce privește iudeii fiind întăriți de Duhul Sfânt; încurjează la a avea pacea lui Christos; mângâie durerea pentru atrocitățile împotriva celor ce trăiesc ca Isus.
În a treia scenă, ucenicii stăteau în ziua de duminică ascunși, cu ușile încuiate, ca să nu îi găsească iudeii.
În tăcerea lor, Isus le-a apărut dintr-o dată și i-a salutat cu salutul evreiesc „Pace vouă”.
El face patru lucruri memorabile pentru ucenici: a. mai întâi, îi salută cu pace; b. apoi, le arată rănile vindecate și le arată că este viu, într-adevăr!
c.
În al treilea rând îi trimite cu vestea bună, așa cum și Isus a fost trimis de Tatăl din cer; d. în al patrulea rând, ca să aibă curaj să iasă din camera de sus, suflă peste ei Duh Sfânt și le dă putere să ierte sau să țină păcatele.
Această „suflare” și „primire” de Duh Sfânt, nu este totuna cu împlinirea promisiunii lui Dumnezeu, în ziua roadelor, la Cincizecime (Rusalii).
Atunci are loc o mare revărsare („turnare”) de Duh Sfânt peste toți ucenicii din Ierusalim, pe când acum este o împuternicire, la scară restrânsă, ca să poată ieși din frica de care erau cuprinși și să 68 Ioan poată vesti învierea lui Isus.
Acum, când ne bucurăm de venirea deplină a Duhului lui Dumnezeu, avem și curajul de a mărturisi, și ungerea – sau împuternicirea de a o face, precum și darurile și binecuvântare deplină a vieții noi (nașterea din nou și umplerea cu Duhul Sfânt).
A doua întâlnirea a Domnului cu ucenicii plus Toma: -provoacă la unitate ucenicii; încurajează la a depășii îndoielile raționale și a trăi prin credință; mângâie pe cel ce este copil al Domnului prin credință
Cel de al patrulea tablou este a doua întâlnire cu ucenicii, când Domnul se întâlnește și cu Toma, apostolul care nu fusese prezent la prima întâlnire.
Aici, ne întâlnim a treia oară cu dovezile învierii și cu chemarea la credință.
Isus cel înviat îi arată lui Toma rănile vindecate, așa cum făcuse și data trecută, și îi dă prilejul să verifice singur.
Declarația lui Toma („Domnul meu și Dumnezeul meu”, 20:28) corespunde cu declarația lui Natanael de la începutul evangheliei, din 1:49 („Rabi, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti Împăratul lui Israel!”).
Cercul se închide, ce s-a văzut la început s-a împlinit cu prisosință până la sfârșit, și s-a adeverit pe deplin.
De aceea, și Ioan arată aici care este scopul evangheliei pe care a scris-o, în 20:30-31.
APLICAȚII:
1.Care din dovezile învierii prezentate în Ioan 20 ți se par cele mai convingătoare?
De ce?
2.În ce fel i-a vindecat Isus pe ucenici de teamă și nesiguranță?
Are nevoie credința de dovezi, sau doar de argumente?
3.Toma ne-a făcut un serviciu sau ne-a furnizat un exemplu de cum să nu facem?
4.Învierea lui Isus a fost un eveniment obiectiv, neutru, sau a revitalizat și relațiile personale ale lui Isus cu ucenicii?
< .5
.5 - .6
.6 - .7
.7 - .8
.8 - .9
> .9