Misiune și împotrivire în Efes, capitala idolatriei, 19:8- 12, 20:17-35, 21:10-15
Notes
Transcript
Sermon Tone Analysis
A
D
F
J
S
Emotion
A
C
T
Language
O
C
E
A
E
Social
Introducere
Introducere
În Fapte 18 începe și cea de-a treia misiune a lui Pavel în lumea grecoromană, în 18:23, care se încheie în 21:40, când Pavel este arestat în Ierusalim. Mai întâi, el vizitează bisericile înființate în prima călătorie, în Galatia și Frigia, iar apoi ajunge în Efes (19:1). Efesul este cetatea unde Pavel va sta aproape trei ani (19:10, 20:31) și unde s-a dat o luptă importantă pentru mântuirea oamenilor de sub stăpânirea idolatriei. Tot Efesul este și prima Biserică pentru care Isus are un cuvânt special în mesajele către cele șapte Biserici din Apocalipsa 2-3. Pavel însuși a scris o epistolă importantă către credincioșii din Efes. Se observă, deci, importanța Efesului. Lucrarea din Efes domină capitolele 19-20. În Fapte 21, Pavel începe o călătorie din Efes spre Ierusalim, la sfârșitul căreia va fi arestat.
RESURSELE LUCRĂRII DIN EFES
RESURSELE LUCRĂRII DIN EFES
Să observăm, mai întâi, resursele pe care Domnul le adună pentru misiunea din această cetate.
Prima resursă în evanghelizare este harul Domnului, puterea Duhului Sfânt.
O a doua resursă sunt familiile dedicate evangheliei. O astfel de familie este familia soților Aquila și Priscila. Ei erau de loc din Efes, dar în Noul Testament îi găsim și în Corint și în Roma, unde mergeau cu afacerea lor, dar și cu evanghelia. Prin acești doi soți credincioși este învățat Apolo, un mare cunoscător al Scripturii și un zelos predicator, cum să devină un creștin matur și dinamic, un pastor dedicat. Cu ajutorul familiilor închegate, credincioase, Dumnezeu maturizează lucrători credincioși importanți.
A treia resursă este, bineînțeles, Pavel însuși, cu darul său de evanghelist și învățător. Domnul l-a pregătit din timp și îl folosește cu succes aici vreme de trei ani.
A patra resursă sunt oamenii care au cunoscut doar parțial evanghelia, ca ucenicii lui Ioan Botezătorul, dar au ocazia să îl cunoască pe Isus ca Mesia și Mântuitor personal. Ei sunt învățați și rebotezați de Pavel, în credința în Isus, iar Domnu le dă din plin Duhul Sfânt, confirmându-i și pe ei credincioși în Isus Hristos. Cu această putere ei au început să predice evanghelia adevărată în zonă.
A cincea resursă sunt instituțiile locale laice, cum este școala lui Tiran, pe care Pavel o închiriază și studiază acolo Scriptura și viața creștină cu creștinii nou convertiți. Astfel, ei s-au separat de sinagogă pentru că prea mulți erau împotriva evangheliei. Este important să știi să folosești oprtunitățile locale în vestirea credinței în Isus (școli, sărbători, mall-uri, legi, orice oportunitate).
A șasea resursă sunt minunile și ascultarea rugăciunilor de vindecare, prin care Dumnezeu confirmă lucrarea. Ca la început, în Ierusalim, Dumnezeu a sprijinit vestirea evangheliei prin dovezile puterii sale. Niciodată minunile nu au fost un scop în sine, și nici cei care au primit darul acesta nu s-au folosit de el pentru glorie personală. La vindecările făcute de Pavel, se adaugă și învierea lui Eutih, care a fost o mare încurajare pentru Biserică, într-un moment când Pavel se despărțea de ei. Tânărul Eutih nu este dat ca exemplu în Scriptură pentru căderea sa de pe fereastră în timpul predicii foarte lungi a lui Pavel, noaptea, într-o cameră unde nu mai era oxigen, ci pentru felul în care Dumnezeu le-a dat har și mângâiere, celor de acolo, înviindu-l din morți pe tânăr, prin Pavel.
A șaptea resursă este reprezentată de relațiile bune dintre Pavel și ceilalți prezbiteri, bazate pe învățătura lui și smerenia sa. Ele sunt reflectate în cuvântul de despărțire, în cetatea Milet (20:17-38). Această cuvântare este un model de păstorire și astăzi, de relații și program pentru păstorii și prezbiterii oricărei Biserici.
EFECTELE LUCRĂRII DIN EFES
EFECTELE LUCRĂRII DIN EFES
Evanghelia a fost vestită cu putere în Efes, iar efectele au fost mari.
Între efecte vedem pocăința multor greci și evrei, confruntarea practicilor oculte, a vrăjitoriei și a exorcizărilor, și din nou, confruntarea, cu succes, a revoltei sistemelor economice și idolatre.
Pocăința grecilor și iudeilor s-a văzut prin întoarcerea unui mare număr de oameni la Dumnezeu (19:10, 20, 26). Cuvântul era vestit cu putere, iar cei deveniți credincioși erau întăriți prin învățătură sănătoasă (18:26, 27, 20:20). Observăm că Biserica a știut să se organizeze ca o comunitate a slujirii, a evangheliei și a iubirii (18:27, 19:30, 21:12, 37-38). Nu doar evanghelizarea este importantă, ci și învățătura de după aceea, și nu doar acestea, ci și frumusețea relațiilor care se construiesc între cei mântuiți.
Confruntarea cu ocultismul s-a desfășurat pe mai multe planuri. În 19:11-17 vedem că Pavel făcea multe minuni în Numele Domnului. Numele lui Hristos și autoritatea sa sunt centrale. Cei doi fii ai preotului iudeu Sceva au crezut că pot face exorcizări în numele lui Isus și al lui Pavel, dar s-au înșelat.
Apoi, este nevoie de o relație personală de credință în Hristos, și de o chemare, de un dar. În al doilea rând, în Efes oamenii au renunțat la vrăjitorii și magie, de bună voie (19:18-20), și și-au ars cărțile cu formule magice. Mulți papiruși antici sau fragmente, conțin astfel de formule și pot fi citiți și astăzi. Poporul român apelează destul de des la descântece și vrăji. Printre semnele unei întoarceri de anvergură la Dumnezeu ar trebui să fie și părăsirea vrăjilor și bazarea pe cuvântul și lucrarea lui Dumnezeu.
În final, Pavel s-a confruntat cu un amestec ciudat de atac venit din partea idolatriei, a naționalismului efesean și a intereselor economice, prin revolta stârnită de argintarul Dimitrie (20:23-41). El era, se pare, șeful breslei argintarilor, care aveau un venit bun din confecționarea de mici statui și temple de argint ale zeiței Artemis (Diana), zeița vânătorii și tinereții, a dragostei. În Efes era un templu vestit al Artemisei și funcționa și ca mall (super magazin și piață) și ca sediu de bănci. Acolo se găsea și statuia cu legenda că a căzut din ceruri. Nu s-a întâmplat nimic în urma revoltei, dar s-a văzut că duhurile idolatriei erau întărâtate și oamenii erau gata să îi linșeze pe creștini. La intervenția prefectului roman al cetății, om educat și bun psiholog, tulburarea a fost liniștită și mulțimea a plecat acasă.
IMPORTANȚA ÎNCURAJĂRII ȘI A DRAGOSTEI FRĂȚEȘTI
IMPORTANȚA ÎNCURAJĂRII ȘI A DRAGOSTEI FRĂȚEȘTI
În capitolele 20-21, Pavel călătorește din Efes spre Ierusalim. Dumnezeu îi încurajează pe frați prin învierea lui Eutih (20:5-12). Pavel face mai multe vizite scurte și are mai multe sfătuiri și convorbiri cu frații, de-a lungul drumului, în diverse orașe, cum ar fi Troas (20:5-12), Milet (20:17-38), Tir (21:3-6), Ptolemaida (21:7), Cezarea (21:8-14). Duhul Sfânt îi anunță pe toți că în Ierusalim vor fi necazuri pentru Pavel, iar reacțiile fraților sunt diferite. Frații doresc să îl oprească pe Pavel, dacă se poate, Pavel dorește să meargă să dea mărturie în Ierusalim, unul din visurile sale, chiar cu prețul vieții. Desigur, că importantă era înțelegerea Duhului pe care o avea Pavel. Îl mai aștepta o mare călătorie a vieții și a misiunii, a patra (22-28), până la Roma, dar în calitate de prizonier al imperiului roman. Dragostea și legătura frățească, însă au avut un mare rol în încurajarea lui Pavel și în susținerea lui.
APLICAȚII:
APLICAȚII:
Care sunt cele șapte resurse ale creșterii Bisericii din Efes, în Fapte 19-21 și care credeți că se văd bine și în Biserica la care mergeți?
Care au fost efectele predicării evangheliei în Efes? Ce efecte ale predicării evangheliei se observă și în Biserica noastră?
Oare există și astăzi interese și programe economice care ar avea de suferit, dacă evanghelia are succes și oamenii se pocăiesc? Credeți că unele ar putea duce și azi pe motive la persecuție? Ce ar fi de făcut?
De ce este importantă încurajarea fraților, atunci când evanghelia merge bine și apar greutăți în războiul spiritual? Cum participi tu?