Suntem chemați la Evanghelia credinței, 1:16-17
Notes
Transcript
Sermon Tone Analysis
A
D
F
J
S
Emotion
A
C
T
Language
O
C
E
A
E
Social
Introducere
Introducere
Scrisoarea apostolului Pavel către romani este prima din seria de scrisori ale lui Pavel din Noul Testament. Ea a fost scrisă a treia sau a patra la rând, istoric vorbind, după Galateni și 1-2 Tesaloniceni. Este una din cele mai profunde, citite şi citate epistole, în care sunt explicate învățăturile de bază ale credinţei creştine. Pentru acest motiv și noi, ca cititori moderni, beneficiem mult de adevărurile ei.
Versetele 1:1-17 reprezintă una din cele mai compacte și mai cuprinzătoare introduceri din epistolele lui Pavel. În doar câteva pasaje, Pavel le arată romanilor în ce constă evanghelia și care este misiunea sa apostolică. Apoi, îi anunță despre subiectul principal al scrisorii: el vrea să le aducă vestea bună despre nevoia de credință în Hristos și despre puterea acestei credințe în viața lor (16-17).
A. DESCRIEREA EVANGHELIEI
A. DESCRIEREA EVANGHELIEI
Dumnezeu a început cu mult timp în urmă să îi anunțe pe oameni despre evanghelia mântuirii. De ce este așa de importantă această evanghelie (vs. 1-2)? Priviți la descrierea evangheliei în vs. 3-6. Care este subiectul principal al evangheliei? Ce detalii ni se dau despre umanitatea și divinitatea lui Isus Hristos? Cine l-a înviat pe Hristos și de ce a înviat Isus? Observați că evanghelia aduce toate popoarele la Hristos, ca toți să fim ai lui (vs. 5-6). De ce? Cum ați experimentat voi această direcție a evangheliei?
B. SITUAȚIA CELOR DIN ROMA
B. SITUAȚIA CELOR DIN ROMA
Pavel dorește ca vizita sa în Roma, să le aducă tuturor un beneficiu reciproc (8-13). Credeți că este doar modest? De ce această declarație poate fi un bun model sau exemplu pentru întâlnirile frățești? Se vede lucrul acesta și la întâlnirile grupului vostru? La ce credeți că se referă expresia „un dar duhovnicesc” (11)? Remarcați în același timp că au existat lucruri, persoane sau situații, care l-au împiedicat pe Pavel să ajungă la Roma până atunci, deși el își dorise foarte mult (13). De ce, uneori, Dumnezeu lasă și piedici în calea planurilor noastre? Era scopul lui Dumnezeu ca Pavel să nu ajungă la Roma sau este vorba despre altceva? Când crezi că apariția unei piedici este motiv să renunți la un plan pe care îl ai și când crezi că piedicile nu sunt decât un test ca să devii și mai hotărât și mai perseverent în atingerea unui scop bun? Mai departe, de ce crezi că Pavel se simțea dator față de cei învățați, dar și față de cei mai puțin educați (v. 14)? Unde se întâlnea el cu oamenii din aceste două categorii? Credeți că și noi ar trebui să fim pregătiți să vestim evanghelia în mod clar și eficient acestor două grupuri de oameni? Cum am putea să facem lucrul acesta?
C. REZUMATUL EPISTOLEI
C. REZUMATUL EPISTOLEI
Versetele 16-17 sunt un rezumat al întregii scrisori. Ne-a fost vreodată rușine să mărturisim evanghelia? Ce motive ar fi avut Pavel să îi fie rușine de evanghelie, fie între evrei, fie între romani sau greci? Priviți la locul pe care îl are credința în aceste două versete și numărați de câte ori apare cuvântul „credință” aici. În legătură cu credința, observați cum Pavel afirmă că „evanghelia este puterea lui Dumnezeu”? Cine ne oferă neprihănirea sau dreptatea (ori îndreptățirea) lui Dumnezeu, prin credință? La ce se referă Pavel când vorbește despre „iudeu” și „grec” în epistola către Romani? Iudeului îi era caracteristică învățătura despre revelație și despre puterea divină, iar grecilor le era caracteristică iubirea de înțelepciune, dorința de a gândi corect. Mai sunt și alte deosebiri?
Această neprihănire, oferită de Dumnezeu în evanghelie, vine „prin credință” și „conduce la credință”. Cum îți explici această formulă? Adevărata neprihănire se primește prin credință și te transformă așa încât ulterior înțelegi că trebuie să rămâi puternic ancorat în credință, în continuare, dacă vrei să rămâi neprihănit. Neprihănirea credinței te păstrează în credință și te conduce la credință, dar te conduce și la fapte vrednice de credință. Citește Habacuc 2:1-6 și vezi cu ce înțeles apare acolo expresia „cel neprihănit va trăi prin credință”. Există vreun contrast acolo între două tipuri de oameni pe care ar trebui să îl remarcăm? Credința ne conduce spre o veșnicie binecuvântată, dar este și un mod de a trăi viața acum, ca sfinți, într-o lume depravată. Cel drept trăiește prin credință, nu prin mândrie sau nedreptate, sau violență. Gândește-te cum poți aplica aceste adevăruri la viața ta.
Fă-ți timp și scrie mai jos ce este evanghelia pentru tine, și cum dorești să o trăiești în mod practic, acum, după ce ai citit Romani 1:1-17: