Vindecare, înviere, Mesia iartă păcatele
Notes
Transcript
Introducere
Introducere
Capitolul acesta începe cu o credință pe care o are unul dintre neamuri, un sutaș ce a zidit sinagoga evreilor din Capernaum și o femeie păcătoasă care a arătat credință că Isus îi poate ierta păcatele. Între acești vectori ai credinței adevărate, între aceste repere ale credinței mântuitoare, stau ceilalți ce nu au parte de plinătatea Domnului Isus.
Astăzi, oamenii se mișcă și ei în aceste coordonate. Unii fac pasul în credința mântuitoare a Domnului Isus și intră în împărăția Lui alții doar caută drumul către împărăție și se opresc la ușă.
Uneori suntem în pericolul de a nu ne ridica la nivelul credinței prezentate aici de cele două personaje un bărbat dintre neamuri și o femeie păcătoasă evreică și atunci ne regăsim între cei care caută drumul către Împărăția Cerească în loc să intre pe deplin.
Prin credinţă a fost mutat Enoh de pe pământ, ca să nu vadă moartea. Şi n-a mai fost găsit, pentru că Dumnezeu îl mutase. Căci înainte de mutarea lui, primise mărturia că este plăcut lui Dumnezeu. *Mat. 23:35; Heb. 12:24; Gen. 5:22, 24
Şi, fără credinţă, este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este şi că răsplăteşte pe cei ce-L caută.
Haide să vedem cum să depășim un nivel de credință care ne duce doar până la ușa Împărăției, dar nu ne bagă în împărăție.
1.Credința în puterea vindecătoare a Domnului
1.Credința în puterea vindecătoare a Domnului
- nu a îndrăznit să vină el nu pentru că dorea un mijlocitor, ci pentru că se socotea nevrednic.
Unii din vremurile de astăzi ar socoti o atitudine ca aceasta apreciată de Dumnezeu să folosești pe sfântul cutare sau să vi prin intermediul maicii Domnului, sau prin intermediar la Isus. Vedeți in cazul acestui sutaș, acesta s-a folosit mai întâi de bătrânii norodului lui Israel care erau în viață și îl cunoșteau și știau ce bine a făcut poporului iudeu că a plătit pentru clădirea sinagogii și apoi pe niște prieteni care să îl roage pe Domnul să spună doar o vorbă. Accentul lui nu era pe ceilalți mediatori ci pe Domnul.
Credința aceasta care te duce în Împărăție este în persoana Domnului Isus. Credința le spune Domnul Isus ucenicilor trebuie să fie cât un bob de muștar. Persoana căreia îi este conferită această credință o mărește de așa fel încât să aducă rezultatul vindecării sau al învierii cum este în cazul tânărului din Nain.
Credința conferită lui Isus trebuie să fie însă pozitivă că promisiunile lui Dumnezeu se împlinesc în persoana Lui și nu înfricoșătoare ca a demonilor care se plângeau că a venit să-i chinuiască înainte de vreme.
Ce credință ai tu? În sfinți și în maica Domnului Isus dar nu în persoana lui Isus? Atunci această credință nu va avea ca rezultat minunile Împărăției lui Dumnezeu și mai ales nu va avea ca rezulta cunoașterea lui Isus.
Ce credință avem? Una în mediatorii Domnului Isus, dar nu în persoana lui Isus? Atunci această credință nu va avea ca rezultat minunile Împărăției lui Dumnezeu și mai ales nu va avea ca rezulta cunoașterea lui Isus.
Credința noastră în Isus nu trebuie să îl ispitească pe Domnul. Eu mă încred în Domnul dar nu-mi iau măsuri de precauție în situații dificile ci îl ispitesc pe Domnul.
Mi-aduc aminte că un frate îmi spunea când am avut un colet mai valoros pe care a trebuit să i-l dau personal că el nu se teme de nimic. Nu este Domnul care ne apără? Nu este bine să ispitim pe Domnul cu o atitudine de nebăgare de seamă!
Când Domnul îmi spune să fiu cumpătat eu ajung să mă gratulez cu tot felul de sucuri și dulcuri care îmi cresc glicemia și astfel ajung la ultimele faze de diabet. După care cer Domnului să mă vindece că eu nu am ascultat să fiu cumpătat.
Totuși o credința în Isus ajunge să aducă roade bogate când este pozitivă și nu-L ispitește.
2. Credința că Isus este un mare proroc
2. Credința că Isus este un mare proroc
-Această credință chiar dacă apare a fi mai bună decât nimic nu este de ajuns ca să te aducă în Împărăție. Numai împăratul te poate aduce în împărăția Lui, prorocul te poate duce doar până la ușă.
Învierea fiului văduvei din Nain arată că Isus are putere asupra morții, dar aceasta nu produce credința mântuitoare decât pentru cel care deja și-a pus nădejdea în Isus.
-Nu a necesitat decât să fi participant la acel eveniment și să apreciezi această lucrare. -a durut pe ei ci pe mama rămasă singură. Dacă o faci în prisma experienței tale religioase cum au făcut-o de altfel iudeii din Nain vei spune că este un mare proroc; și totuși de ce nu Mesia sau Fiul lui Dumnezeu.
Ucenicii lui Ioan n-au fost mai breji chiar așa au crezut ca ceilalți și i-au dat de veste și lui Ioan Botezătorul care s-a gândit totuși că ar putea fi ceva mai mult decât un proroc probabil amintindu-și cuvintele ce le-a spus el însuși despre Isus.
Cu această credință tot vei aștepta și astăzi pe Mesia să vină să te mântuiască și să te introducă în împărăția Lui. Astfel că pe Isus îl vezi doar un mare proroc sau un mare învățător dar nu Mântuitorul.
3.Credința lui Ioan Botezătorul
3.Credința lui Ioan Botezătorul
-Ioan Botezătorul era îndoielnic cu privire la Domnul chiar dacă a făcut acele afirmații prin Duhul Sfânt despre El la botezul Domnului. Observați cât de important să-ți pui nădejdea în persoana lui Isus și nu în credința ta. El avea o credință mare pentru că a fost chemat să pregătească calea Domnului.
Chiar Domnul mărturișește că acesta este rolul lui Ioan Botezătorul. Adică de a te aduce la ușa Împărăției lui Dumnezeu.
Cum te aducea? Provocându-te să te botezi pentru iertarea păcatelor. Adică să recunoști că ești păcătos și doar prin moarte și începerea unei noi vieți cu Dumnezeu să dai dreptate lui Dumnezeu. Totuși nu era de ajuns până când nu mureai cu cineva care te putea aduce la viață. Acesta a fost Isus care a murit în locul nostru pentru păcatele noastre și identificându-ne cu moartea aceasta în botez mor și eu pentru păcatele mele, iar apoi sunt adus la viață prin viața pe care a dovedit-o că o are Domnul de la Tatăl după ce a fost făcut păcat pentru mine.
Ioan Botezătorul a fost cel mai mare născut din femeie pentru că a înțeles necesitatea unui nou început pe care să-l dea botezul pocăinței și l-a propovăduit tuturor.
Totuși, mai mult decât aceasta este când îți pui încrederea în Domnul Isus care este finalitatea credinței noastre. El chiar efectiv a produs nașterea din nou, acel nou început, o naștere din apă și din Duh.
-Numai astfel chiar dacă ești cel mai mic în Împărăția Domnului ești mai mare decât Ioan Botezătorul căci ai dat crezare Tatălui că Isus este Fiul Său.
-Totuși câți sunt astăzi care nu acceptă nici măcar acest lucru care te aduce aproape de poarta împărăției lui Isus, botezul pocăinței. Unii l-au transformat în botezul copiilor mici care nu se pot pocăi și accepta aceasta. Uite așa se zădărnicește planul Lui Dumnezeu pentru mulți care nu primesc botezul pocăinței, dar ce să mai spunem despre intrarea în Împărăția lui Christos. Vedeți cât de greu ajung oamenii la botezul pocăinței darămite la intrarea în Împărăția lui Dumnezeu. Greutatea nu este pe umerii lui Dumnezeu ci pe ai noștrii care am complicat lucrurile din motive politice.
4. Isus este cel ce aduce iertarea de păcate
4. Isus este cel ce aduce iertarea de păcate
În finalul acestui capitol după ce Domnul este invitat în casa unui fariseu pe nume Simon se descoperă o altă latură a credinței adevărate care te duce în Împărăția lui Dumnezeu, iertarea de păcate.
Numai Isus poate ierta păcatele. Dacă ai credința aceasta în EL ești izbăvit de povara cea mai mare pe care o are orice om pe sufletul lui vinovăția ca urmare a păcatelor săvârșite.
Păcatele acestea sunt ca un zid de despărțărțire între noi și Dumnezeu.
ci nelegiuirile voastre pun un zid de despărţire între voi şi Dumnezeul vostru; păcatele voastre vă ascund faţa Lui şi-L împiedică să v-asculte!
Femeia a înțeles că singura modalitate să se apropie de Dumnezeu era să spargă zidul păcatului. Cum să o facă? Mărturisindu-și păcatele și apelând la mila Domnului spre iertarea păcatelor ei. Domnul Isus i-a dat absolvirea de păcatele făptuite.
Credința ei în Christos a mântuit-o și nu credința în sine.
Nu același lucru se poate spune despre cei ce ședeau la masă cu Isus și erau mari teologi gata să întrebe cine este acesta care zice că iartă păcatele, dar nu realizau că Isus este împăratul care a venit să inaugureze împărăția neprihănirii.
În această împărăție nu se intră decât prin absolvirea de păcate pe care o dă numai El.
Dar, ca să ştiţi că Fiul omului are putere pe pământ să ierte păcatele: „Ţie îţi poruncesc”, a zis El slăbănogului, „scoală-te, ridică-ţi patul şi du-te acasă”.
Chemare
Chemare
Credința care mântuie este cea care are ca susținere în persoana Domnului Isus. Nu te ajută credința bunicului, mamei, străbunicului sfântului cutare, a sfintei cutare sau credința ta. Tu trebuie să ai credință în persoana Domnului Isus ca fiind cel care vindecă, eliberează de demoni, înviază din morți și este persoana principală a Evangheliei.
Orice altă atitudine pe care o ai față de Isus, binevoitoare, că îl consideri un proroc mare cum o fac otomanii, că îl consideri un învățător mare cum o fac cărturarii lumii acesteia nu te aduce în Împărăția lui Dumnezeu. Vrei să fi în Împărăția lui Dumnezeu trebuie să îți fundamentezi credința ta în persoana Domnului Isus!
Această fundamentare a credinței în Isus să fie una pozitivă de a vedea împlinirea promisiunilor lui Dumnezeu cu omul, nu una de frică și terorizare pe care le aveau demonii.
Chiar dacă ești păcătos sunt un păcătos expresia credinței mele este tot în Isus care mă poate ierta și-mi poate aduce pacea. Nu am groază de pedeapsă căci știu că Domnul mi-a dăruit iertarea pentru toate păcatele mele.