Respinși de lume dar Aleși de Dumnezeu (1)

Chisari Mihai

1 Petru • Sermon • Submitted 3 years ago

0 ratings

· 21 views

Deși lumea e un loc ostil pentru credincioși, mângâierea și motivația acestora vine din cunoașterea faptului că sunt aleși.

Notes

Transcript

Duminica trecut am inițiat studul în baza cărții Habacuc, o carte în care sunt abordate întrebări existențiale ce frământă, izvorâte din inima unui profet obosit de nedreptate care strigă în disperare după ajutor.

Cred că mesajul cărții Habacuc are tangențe deosebite cu 1 Petru în mod deosebit la capitolul Suferință!

Dacă suferința descrisă în Habacuc are de a face cu pedepsirea păcatului, atunci cea abordată în 1 Petru este o consecință a credinței în Mântuitorul.

Mă rog ca și acest studiu să fie o adevărată binecuvântare pentru biserica noastră, să ne îmbogățească în cunoștința Domnului, să ne lărgească inimile într-o dragoste și adorare și mai mare față de Dumnezeu și unii față de alții și să ne motiveze la sfințenie, la o viață trăită diferit, fiind întăriți în nădejde că Domnul vine- Maranata, dar până atunci suntem aici străini și călători, DAR - nu abandonați, nu fără ajutor, nu singuri.

1. Despre 1 Petru

Atunci când studiem o cate din Biblie, noi pornim la drum prin a adresa câteva întrebări introducerii: Cine a scris cartea? Cui i-a fost adresată în compoziția ei originală? În ce perioadă din istorie a fost scrisă această carte? Care erau circumstanțele sau ocazia care au generat o astfel de carte? Adresarea unor astfel de întrebări face parte din rutina tradițională , indiferent, fie căstudiem o Evanghelie,o epistolă, sau una din cărțile VT. Atunci când cunoaștem cine a scris o carte, cui i-a fost adresată, perioada istorică în care a fost scrisă, și circumstanțele care au provocat scrierea ei ne sunt de un mare ajutor pe măsură ce căutăm să o înțelegem.

Autor

Numele - Petru (v.1a) -

Domnul Isus i-a dat acest nume - chefa - Piatră - pe această piatră voi zidi biserica....

Oficiul - apostol al lui Isus Cristos (v.1a)

The supreme importance of the apostles is suggested by the fact that the phrase ‘of Jesus Christ’ is attached to no other New Testament office: we do not read of ‘teachers of Jesus Christ’ or ‘prophets of Jesus Christ’ or ‘evangelists of Jesus Christ’, only of ‘apostles of Jesus Christ’

Dată Audiețnă

Când? -

...către cei aleși - care locuiesc ca străini, împrăștiați în Pont, Galatia, Capodocia, Asia și Bitinia (v. 1b)

Motivul / Ocazia scrierii

2. Respinși de lume

The word “strangers” (parepidēmois) introduces a crucial idea in the letter, that is, that God’s people are pilgrims, sojourners, and exiles on Earth. Again, a key theme of the letter is anticipated (cf. 2:11). The church is God’s suffering people, having no place of rest in this world. The term parepidēmos is used in the New Testament only here and in 1 Pet 2:11 and Heb 11:13. In the Septuagint it is found only in Gen 23:4 and Ps 38:13. In the Old Testament, exile was Israel’s punishment for their sin, when they were evicted from their land by Assyria (722 b.c.) and Babylon (586 b.c.). Any notion that Peter’s readers are being punished as exiles is foreign to 1 Peter. Elliott, as we noted in the introduction, understands the exile in terms of the political status of the readers. By doing so he misses the theological point of Peter from the outset. Believers are exiles, not because they are displaced from their homeland. Many people in the Greco-Roman world no longer lived in their place of origin.4 Believers are exiles because they suffer for their faith in a world that finds their faith off-putting and strange. Goppelt rightly observes that God’s election is what accounts for their being exiles.5 This interpretation is borne out in that the word “elect” modifies “strangers.” They are not aliens literally; they are sojourners because they are elected by God, because their citizenship is in heaven rather than on earth.6 Even though the sociological interpretation advanced by Elliott fails to persuade, he is correct in detecting a sociological implication from the elect status of the readers. Those who understand themselves as God’s elect have the ammunition to resist the norms and culture of the society they inhabit.7 Divine election reminds the readers that they have status, not because they are so worthy or noble but because God has bestowed his grace upon them.8 Hence, they have the energy to counter accepted cultural norms and to live in accord with God’s purpose.9

The term parepidēmos (plural, parepidēmoi) was used in the first century to designate someone who did not hold citizenship in the place where he resided and was therefore viewed as a foreigner. The lack of citizenship implied that such people did not enjoy all the rights and privileges of citizens. Moreover, as foreigners, they were not necessarily expected to hold the values and practice the customs of their host culture. Because of such differences, foreigners were often looked upon suspiciously as potentially subversive to the established social order, an attitude not unfamiliar even today.

The phrase ‘chosen sojourners’ thus becomes a two-word sermon to Peter’s readers: they are ‘sojourners’, not in an earthly sense (for many no doubt had lived in one city their whole lives), but spiritually: their true homeland is heaven (cf. Phil. 3:20) and any earthly residence therefore temporary. Yet they are ‘chosen’ sojourners, ones whom the King of the universe has chosen to be his own people, to benefit from his protection, and to inhabit his heavenly kingdom.

Rather, the term here has a new spiritual sense, referring to Christians ‘dispersed’ throughout the world and living away from their heavenly homeland (yet hoping some day to reach it). The word thus reinforces the meaning of ‘sojourners’ and adds the idea that they are part of a ‘worldwide’ scattering of Christians.

This implies that their status as sojourners, their privileges as God’s chosen people, even their hostile environment in Pontus, Galatia, etc., were all known by God before the world began, all came about in accordance with his foreknowledge, and thus (we may conclude) all were in accordance with his fatherly love for his own people. Such foreknowledge is laden with comfort for Peter’s readers.

Evrei 11:13-16

În credință au murit toți aceștia, însă fără să primească lucrurile promise, ci doar le-au văzut de departe, le-au salutat și au mărturisit că sunt străini și peregrini pe pământ. 11:14 Cei care vorbesc în acest fel arată că sunt în căutarea unei patrii.11:15 Dacă ei s-ar fi gândit la țara din care au plecat, ar fi avut vreme să se întoarcă în ea,

11:16 însă ei tânjeau după o țară mai bună, adică una cerească. De aceea, lui Dumnezeu nu-I este rușine să fie numit Dumnezeul lor, pentru că El a pregătit o cetate pentru ei.

3. Aleși de Dumnezeu

După ce am privit puțin la realitatea fiziă a credincioșilor cărora le scrie Petru, dorim în mod deosebit să înțelegem realitatea lor spirituală și implicațiile acesteia. De ce îmi propun ca acest aspect să constituie marea parte a mesajului atât de astăzi cât și data viitoare - fiindcă anume înțelegerea acestui fapt va hrăni în mod corect motivația comportamentului pe care apostolul îi îndeamnă pe creștini să îl aibă, ca și „străini și călători” .

Petru dorește să îi încurajeze și să-i echipeze pe creștini cu motivația potrivită, pentur ca aceștia să poată face față încercărilor prin care ei trec. Lumea aceasta este un loc ostil pentru copii lui Dumnezeu.

Domnul Isus ne-a preîntâmpinat de acest lucru spunând : În lume veți avea necazuri. (In. 16.33)

Pentru o știa din prima sursă, că a-L urma pe Cristos nu însemna sănătate tun, mulți bani și gloate care doresc cu ardoare să devină prieteni cu tine.

Încurjarea și mângâierea pe care caută Petru să o dea, inspirat de DS a lui Dumnezeu, credincioșilor care suferă și care sunt respinși, și care cred că este valabil și pentur noi astăzi - stă în faptul că în pofida a ceea că LUMEA ÎI RESPINGE, TOTUȘI DUMNEZEU I-A ALES.

Aceste câteva rânduri și câteva cuvinte din primele două versete sunt printre cele mai încărcate rânduri dpdv teologic. Aici avem prezentată învățătura despre decretele lui Dumnezeu, alegerea necondiționată, sfințire, ispășire, Trinitate....în doar câteva cuvinte.

Învățătura despre alegerea izvorăște dintr-o înțelegerea corectă a caracterului lui Dumnezeu, și mai exact - Suveranitatea lui Dumnezeu.

Apostolul își începe epistola punând o ancoră foarte importantă în mintea destinatarilor săi, și anume - Dumnezeu este Suveran în mântuire și nu numai. În pofida contextului ostil identității lor spirituale, creștinii nu trbeuie să uite de autorul acestei identități - Dumnezeu, care este mai presus de toți și a Cărui voință sfântă e mult mai importantă decât circumstanțele cu care ei se confruntă.

Cu privire la acest atribut al lui Dumnezeu, mai exact - Suveranitatea, s-au dus multe dispute încă din primele secole ale cerștinismului. Cu părere de rău, în loc ca acest adevăr atât de prețios să fie focul care să alimenteze pasiunea pentru o viață și mai sfântă, așa cum dorește și Petru pentru destinatarii săi, - acesta a fost și este până în prezent o piatră de poticnire.

Dacă am anunța de la un amvon obișnuit că subiectul discursului va fi „Suveranitatea lui Dumnezeu”, ar suna ca și când am fi împrumutat o expresie dintr-o limbă moartă. Vai! Unde s-a ajuns! Vai! doctirna care este cheia isotriei, interpretul Providenței, urzeala și bătătura Scripturii și temelia teologiei creștine, să ajungă atât de neglijată și de puțin cunoscută! - Pink

Noi înțelegem prin suveranitate - supremația lui Dumnezeu, regalitatea lui Dumnezeu, dumnezeirea lui Dumnezeu. A spune că Dumnezeu e suveran înseamnă a declara că Dumnezeu este Dumnezeu. A spune că Dumnezeu este suveran înseamnă să declarăm că El este Cel Preaînalt, care lucrează după voia Sa în oștirea cerurilor și pintre locuitorii pământului, în așa fel încât nimeni nu poate să se împotrivească mâniei Lui sau să-L întrebe: Ce faci? (Dan. 4:35). A spune că Dumnezeu este Suveran înseamnă a declara că El e Cel Atotputernic, Deținătorul întregii puteri din ceruri și de pe pământ, în așa fel înât nimeni nu poate înfânge sfatul Său, nu-l poate abate de la planul Său și nu se poate împotrivi voii Lui (Ps. 115:3). A spune că Dumnezeu e suveran înseamnă să declarăm că El „stăpânește pestea neamuri” (Ps. 22:28), că este Cel care înalță împărații, nimicește imperii și hotărăște cursul dinastiilor, după placul Său. A spune că Dumnezeu e suveran înseamnă a declara că Dumnezeu este „singurul Stăpânitor, Împăratul împăraților și Domnul domnilor” (1 Tim. 6:15). Așa este Dumnezeul Bibliei - Pink p. 28

Suveranitatea Dumnezeului Scripturii este absolută, irezistibilă și infinită.

3.1 Dumnezeu a hotărât toate lucrurile care trebuie să se întâmple, și a făcut acest lucru în El Însuși, încă din eternitate, prin înțelepciunea Sa perfectă și prin sfatul sfânt al voii Sale, în mod liber și fără schimbare.”

Excerpt From: MAGNA GRATIA. “Marturisirea de Credinta Baptista de la Londra 1689.” Apple Books.

Definirea alegerii

Aegerea poate fi definită în felul următor: Alegerea este actul prin care, înainte de creație, Dumnezeu i-a ales pe unii pentru mântuire, nu pe baza vre-unui merit văzut mai dinainte în ei, ci numai datorită bunei Sale plăceri suverane. (Grudem .p.702)

Mărturisirea despre Alegere, cap 3. - despre decretele lui Dumnezeu

“3.5 Dumnezeu a ales înainte de întemeierea lumii acele ființe umane care sunt predestinate la viața veșnică, în conformitate cu scopul Său etern și neschimbat, cu sfatul Său tainic și cu buna plăcere a voii Sale. Dumnezeu i-a ales pe aceștia în Hristos pentru gloria veșnică, numai prin dragostea și harul Său,56 fără ca în vreo creatură aleasă de El să existe vreo condiție sau cauză care să Îl determine pe Dumnezeu să aleagă acea persoană.57”

De ce este atât de greu s acceptăm învățătura despre predestinare și alegere, sau suveranitatea lui Dumnezeu?

Aceste cuvinte pentru mulți sunt cuvinte tabu, care ar prefera să le evite mai degrabă decât să discute. Sunt catalogate de majoritatea creștinilor evanghelici ca și erezie

Aș dori să privim la câteva din motive care produc o astfel de atutudine mai întâi, și apoi să privim în Scriptură pentru a ne convinge încă odată că Biblia abordează constant acest adevăr.

Odată cu intrarea păcatului în lume, omul este acela care caută să fie autorul dreptății și dorește să se autodetermine. Libertatea, aspirația duăp independență și autonomie constantă îl fac pe om să accepte cu dificultate faptul că Cineva a hotărât ceva pentru el, el însă neffind participativ cumva la aceasta…omul este egoist în natura sa

O doctrină defectuoasă despre păcat - păcatul e privit mai degrabă ca o boală ușoară, mai noi se preferă a se evita utilizarea acestui cuvânt....atunci când nu înțelegem ce s-a întâmplat în Geneza 3, cu greu vom înțelege tot restul Bibliei - Romani 3 - nu este nici unu, nici unul măcar....

O înțelegere deistorsionată cu privire la natura lui Dumnezeu - se vor accentua acele atribute care satisfac și nu limitează sau condamnă omul

Pragmatismul și antiintelectualismul ultemelor decade care a produs o malnutriție teologică periculoasă.

Nedorința de a ne redefini termenii - noi vorbind despre alegere implicit vorbim despre merite sau careva atribute care să determine alegerea - shopping - ieftin, frumos, calitativ, etc....iată de ce semi-pelagianismul este atât de atractiv....fiindcă bazează alegerea pe decizia omului pe care Dumnezeu a prevăzut-o---dar despre aceasta mai mult vom discuta data viitoare...

Alegerea în Biblie

7 Domnul nu S‑a atașat de voi și nu v‑a ales pentru că erați mai numeroși decât toate celelalte popoare, – căci voi erați cei mai puțini dintre toate popoarele, – 8ci pentru că Domnul vă iubește și a ținut jurământul pe care l‑a rostit părinților voștri. De aceea v‑a scos Domnul cu mână puternică și v‑a răscumpărat din casa robilor, din mâna lui Faraon, regele Egiptului - Dt. 7:7-8

Iată, ale Domnului, Dumnezeul tău, sunt cerurile și cerurile cerurilor, pământul și tot ce este pe el.Totuși, Domnul S-a atașat doar de părinții tăi, iubindu-i, și v-a ales pe voi, sămânța lor după ei, dintre toate popoarele, așa cum se vede în ziua aceasta. - Dt. 10:14-15

14Căci mulți sunt chemați, dar puțini sunt aleși. Mt. 22:14

21Căci atunci va fi un necaz așa de mare, cum n‑a mai fost de la începutul lumii până acum și nici nu va mai fi! 22Și dacă numărul acelor zile n‑ar fi scurtat, niciun om n‑ar scăpa. Dar, de dragul celor aleși, numărul acelor zile va fi scurtat. - Mt. 24:21-22

31El Își va trimite îngerii cu trâmbița cea răsunătoare, iar ei îi vor aduna pe aleșii Lui din cele patru vânturi, de la o margine a cerurilor până la cealaltă. - Mt. 24:31

22Căci se vor ridica cristoși falși și profeți falși și vor face semne și minuni, pentru a‑i duce în rătăcire, dacă este posibil, pe cei aleși. - Mk. 13:22

7Și oare Dumnezeu nu le va face dreptate aleșilor Săi, care strigă zi și noapte către El, cu toate că întârzie față de ei?! - Lk. 18:7

16Nu voi M‑ați ales pe Mine, ci Eu v‑am ales pe voi și v‑am desemnat să mergeți și să aduceți rod, iar rodul vostru să rămână, pentru ca orice‑I veți cere Tatălui în Numele Meu să vă dea. - Jn. 15:16

48Neamurile s‑au bucurat când au auzit lucrul acesta și au slăvit Cuvântul Domnului. Și toți cei ce erau desemnați pentru viață veșnică au crezut. Act. 13:48

28Noi știm că toate lucrează împreună spre binele celor ce‑L iubesc pe Dumnezeu, al celor ce sunt chemați potrivit cu planul Său. 29Căci pe cei pe care i‑a cunoscut mai dinainte, El i‑a și hotărât mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său, astfel încât Acesta să fie întâiul născut dintre mai mulți frați. - Rom. 8:28-29

Romani 9:11.... de citit

5Tot așa este și în vremea de acum: există o rămășiță potrivit alegerii harului, 6iar dacă este prin har, atunci nu mai este prin fapte, pentru că altfel harul n‑ar mai fi har. - Rom. 11:5-6

4În El, Dumnezeu ne‑a ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinți și fără cusur înaintea Lui în dragoste. 5El ne‑a hotărât mai dinainte pentru înfiere prin Isus Cristos, după buna plăcere a voii Sale, - Eph. 1:4-5

12Așadar, ca niște aleși ai lui Dumnezeu, sfinți și iubiți, îmbrăcați‑vă cu simțăminte curate, cu bunătate, smerenie, blândețe, îndelungă răbdare - Col. 3:12

9Căci Dumnezeu nu ne‑a rânduit pentru mânie, ci pentru a obține mântuirea prin Domnul nostru Isus Cristos - 1 Thes. 5:9

13Însă noi Îi mulțumim întotdeauna lui Dumnezeu pentru voi, frați iubiți de Domnul, pentru că Dumnezeu v‑a ales ca prim rod pentru mântuire, prin lucrarea de sfințire a Duhului și prin credința în adevăr. - 2 Thes. 2:13

De aceea rabd totul pentru cei aleși, pentru ca și ei să ajungă la mântuirea care, împreună cu slava veșnică, este în Cristos Isus. - 2 Tim. 2:10

Locuitorii pământului, cei ale căror nume n-au fost scrise în Cartea Vieții de la întemeierea lumii, vor rămâne uimiți văzând fiara, pentru că ea era, nu mai este, dar va fi prezentă. - Rev. 17:8

Obiecții la cu privire la doctrina alegerii:

Suntem roboți (fatalism)

Nu are rost să mai evanghelizăm (hiper-calvinism)

Nu mă simt motivat să mă rog sau sămai citesc Biblia (antinomianism)

Dumnezeu nu este drept

Atunci când venim cu tot soiul de obiecții la adevrăruri clar prezentate în scriptură noi practim ne revoltăm la adresa lui Dumnezeu că ne-a dat o minte limitată și de ce El nu ne face sau ajută să înțelegem absolut totul

Isaia 55:8-9 - Căci gândurile Mele nu sunt gândurile voastre,iar căile voastre nu sunt căile Mele, zice Domnul. Pentru că, așa cum sunt de sus cerurile față de pământ,tot așa sunt de sus căile Mele față de căile voastreși gândurile Mele față de gândurile voastre.

Canoanele din Dort

7. Alegerea

Alegerea veşnică se referă la hotărârea fermă a lui Dumnezeu prin care, după libera şi buna plăcere a voii Sale, pe temeiul exclusiv al harul Său, a ales, în Iisus Hristos, pentru mântuire, înainte de întemeierea lunii - din întreg neamul omenesc care a alunecat, prin propria greşeală, din starea iniţială de integritate, în păcat şi pierzare - un anumit număr de oameni, nici mai buni, nici mai vrednici decât ceilalţi, dar care zăceau, împreună cu ceilalți, în aceeaşi stare nenorocita.

De asemenea, pe Iisus Hristos Dumnezeu L-a rânduit, înainte de veşnicii, să fie Mijlocitorul şi Căpetenia tuturor celor aleşi şi temelia mântuirii lor. Astfel, Dumnezeu a hotărât să-L dăruiască pe Hristos celor aleşi pentru a-i mântui, a-i chema şi a-i aduce realmente la comuniunea cu Hristos, prin Cuvântul Său şi prin lucrarea Duhului Său cel Sfânt; cu alte cuvinte, a decis să le dea adevărata credinţă în Domnul Iisus, să-i justifice şi să-i sfinţească şi, după ce îi va fi păstrat statornici în părtăşia cu Fiul Său, să-i proslăvească, pentru a demonstra gloria harului Său, după cum este scris: „In El (Hristos), „Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi fară prihană înaintea Lui, după ce, în dragostea Lui, ne-a rânduit mai dinainte să fim înfiaţi prin Iisus Hristos, după buna plăcere a voii Sale, spre lauda slavei harului Său, pe care ni l-a dat în Preaiubitul Lui." (Ef. 1.4-6). „Şi pe aceia pe care i-a hotărât mai dinainte, i-a si chemat; şi pe aceia pe care i-a chemat, i-a şi socotit drepți; iar pe aceia pe care i-a socotit drepți, i-a şi proslăvit." (Rom. 8.30).

Spurgeon - Eu cred în doctrina despre alegere fiindcă sunt ferm convins, că dacă Dumnezeu nu m-ar fi ales pe mine eu niciodată nu l-aș fi ales pe El. El m-a ales pentru motive necunoscute mie, fiindcă eu nu pot găsi în mine motivul pentru care El m-a iubit cu iubirea lui specială.

Ceea ce este însă adevărat este că un asemenea discurs nu poate fi transformat într-un discurs despre liberul arbitru – aspect de care suntem conştienţi – dar poate fi transformat într-un discurs practic despre harul fără plată, iar practica harului fără plată este cea mai bună practică atunci când adevăratele doctrine ale dragostei neschimbate a lui Dumnezeu sunt aduse pentru a schimba inimile sfinţilor şi păcătoşilor.

...........................

Motivul Alegerii

Metoda alegerii

Manifestarea alegerii

Related Media

Related Sermons