TranslationofTheHovering12
Dumnezeu nu are cum folosi pe aceia care caută doar un loc sigur şi călduţ, uşor de găsit şi păstrat. Pentru a fi în slujba lui Dumnezeu trebuie să ne pregătim printr-o consacrare fără rezerve. Slujitorii lui Dumnezeu nu trebuie să orbiteze în jurul bisericilor, considerându-le ca fiind principala lor sarcină. Credincioşii trebuie să fie susţinuţi de propria credinţă consolidată serios în Domnul Hristos, astfel putând să fie roditori spre slava Numelui lui Dumnezeu. Ca un singur om, ei trebuie să-şi dea silinţa pentru a atinge un singur scop: mântuirea oamenilor.
E. G. White. {Pacific Union Recorder, August 28, 1902 pag. 11}
Via Domnului reprezintă o zonă mult mai extinsă decât poate acoperi în prezent forţa de muncă existentă. Astfel că este nevoie ca fiecare să lucreze la capacitate maximă. Oricine refuză să facă aceasta Îl dezonorează pe Stăpânul viei şi, dacă îşi menţine inactivitatea, va fi dezmoştenit. Pe măsură ce agentul uman încearcă să lucreze, Dumnezeu lucrează în el şi prin el. Când Dumnezeu vede cât de puţin efort pentru mântuirea oamenilor este depus în zonele albe, când vede că ocazii de aur sunt pierdute pentru că medicii sufletului îşi dedică talentul şi energia celor care sunt întregi, neglijând maladiile celor care sunt pe moarte, El este nemulţumit. Dumnezeu nu poate să onoreze o astfel de lucrare cu "bine, rob bun"; aceasta nu grăbeşte ci împiedică progresul cauzei sale, când înaintarea rapidă este vitală. Timp şi energie şi posibilităţi sunt dedicate celor care ştiu adevărul, în loc să fie folosite pentru iluminarea celor care nu-l cunosc. Bisericile noastre sunt slujite ca şi cum ar fi miei bolnavi de către aceia care ar trebui să se afle în căutarea oilor pierdute. Dacă oamenii noştri s-ar îngriji de alte suflete care au nevoie de ajutorul lor, ei înşişi ar fi îngrijiţi de Păstorul cel Bun, iar de căldura staulului s-ar bucura mii care acum rătăcesc prin pustiu. În loc să orbiteze în jurul alor noştri, fiecare suflet să meargă în lucrarea de căutare şi salvare a celor pierduţi. Fiecare să meargă să lucreze, dar nu în vizită prin bisericile noastre, ci prin locurile întunecate ale acestui pământ unde nu există biserici.
{Review and Herald, June 25, 1895 par. 6}
Vreau să-ţi spun că în curând nu se va mai lucra pe linie pastorală, ci medical-misionară. Lucrarea unui slujitor al lui Dumnezeu este să slujească. Ei trebuie să se încadreze în planul Evangheliei cu privire la slujire. Mi s-a arătat că peste tot în America există zone albe. Călătorind prin Sud în drum spre Conferinţă, am văzut oraş după oraş unde nu se lucrase niciodată. Ce se întâmplă? Slujbaşii orbitează în jurul bisericilor, care ştiu adevărul, în timp ce mii pier fără Hristos. Dacă oamenii ar fi învăţaţi cum trebuie, dacă s-ar urma metodele potrivite, fiecare membru al bisericii şi-ar face lucrarea ca membru al corpului lui Hristos. Ar face misionarism creştin. Însă bisericile sunt gata să moară şi vor un slujitor al lui Dumnezeu care să le predice. Ei ar trebui învăţaţi să Îi aducă în mod credincios zecimea lui Dumnezeu ca El să-i întărească şi binecuvinteze. Ar trebui să fie conduşi la o disciplină a lucrării, pentru ca Spiritul lui Dumnezeu să îi anime. Ar trebui să li se spună că, dacă nu pot să stea pe picioarele lor, fără un slujitor al lui Dumnezeu, au nevoie să se convertească din nou şi să fie botezaţi din nou. Ei trebuie să se nască din nou.
{General Conference Bulletin, April 12, 1901 pag. 21}
Mergeţi să salvaţi suflete! –În loc să ţineţi pe slujitorii lui Dumnezeu la lucru pentru bisericile care cunosc deja adevărul, fie ca membrii acestor biserici să le spună: "Mergeţi să lucraţi pentru sufletele care pier în întuneric. Noi înşine ne vom îngriji să ducem mai departe serviciile divine ale bisericii. Vom continua întâlnirile şi, prin rămânerea noastră în Hristos, vom menţine vie existenţa noastră spirituală. Vom lucra pentru sufletele care sunt în jurul nostru, iar rugăciunile şi darurile noastre îi vor însoţi pe cei care lucrează în locuri nevoiaşe şi lipsite."
--Mărturii, vol. 6, p. 30. (1900) {Evanghelizare 382.1}
Lucrătorii Conferinţei chemaţi în locuri noi.—Ca regulă generală, lucrătorii Conferinţei ar trebui să iasă din biserici pentru a acţiona în zone albe, folosindu-şi capacitatea dată de Dumnezeu cu scopul de a căuta şi conduce la mîntuire pe cei pierduţi.
--Letter 136, 1902. {Evanghelizare 382.2}
Nevoia de lucrare îndrăzneaţă (agresivă în original)Aggressive—Slujitorii lui Dumnezeu ar trebui să facă planuri cu înţelepciune, ca nişte ispravnici credincioşi. Ei ar trebui să-şi dea seama că nu e de datoria lor să orbiteze bisericile deja stabilite, ci să acţioneze cu îndrăzneală în lucrarea de evanghelizare, predicînd Cuvântul şi mergând din casă în casă cu Evanghelia în locurile care nu cunosc adevărul încă. . . . Ei vor vedea că nu există nimic mai încurajator ca lucrarea de evanghelizare în locuri noi. --Letter 169, 1904. { Evanghelizare 382.3}
Dacă slujitorii lui Dumnezeu se vor da la o parte, dacă ei vor pleca în zone albe, membrii se vor vedea obligaţi să poarte răspunderi, iar capacităţile lor vor creşte prin folosire. --Letter 56, 1901. { Evanghelizare 382.4}
Forţele pastorale epuizate în bisericile deja stabilite.—Poporul nostru a beneficiat de o mare lumină, însă o mare parte a forţei corpului pastoral este epuizată în biserici, în învăţarea acelora care ar trebui să fie învăţători ei înşişi; iluminându-I pe cei care ar trebui să fie "lumina lumii"; adăpând pe aceia de la care ar trebui să curgă spre lume izvoare de apă vie; îmbogăţindu-i pe aceia care ar putea fi adevărate mine ale adevărului preţios; repetând invitaţia Evangheliei celor care ar trebui să se afle împrăştiaţi până în cele mai îndepărtate colţuri ale pământului, comunicând mesajul Cerului multora care nu au avut parte de privilegiile de care ei s-au bucurat; hrănindu-i pe cei de la drumuri şi garduri , purtând invitaţia: " Veniţi; iată că totul este pregătit." Veniţi la ospăţul Evangheliei; veniţi la masa Mielului, "iată că toate sunt gata." {Evanghelizare 382.5}
Acum este timpul să ne luptăm cu Dumnezeu. Vocile noastre ar trebui să se alăture vocii Mîntuitorului în minunata rugăciune: "Să vină împărăţia Ta. Să se facă voia Ta pe pământ, ca şi în cer." Tot pământul să se umple de slava Sa. Poate că mulţi întreabă: "Cine e în stare să facă toate aceste lucruri?" Responsabilitatea stă pe umerii fiecărei persoane. "Nu că noi înşine avem puterea să facem toate acestea; dar puterea noastră e Dumenzeu."--Review and Herald, July 23, 1895. { Evanghelizare 383.1}
Fraţii mei slujitori ai lui Dumnezeu, să nu vă lăsaţi prinşi acasă la servitul la mese şi să nu orbitaţi bisericile, predicând acelora care deja sunt bine încredinţati în adevăr. Învăţaţi-i pe oameni să aibă lumina în ei înşişi şi să nu depindă de slujitorii lui Dumnezeu. Ei pe Hristos ar trebui să-L aibă ca ajutor, şi să se educe pe ei înşişi să se ajute unii pe alţii astfel ca pastorul să fie liber de a intra în zone albe. O lucrare importantă trebuie făcută în lume. Noi câmpuri trebuie să fie deschise, iar de zelul şi spiritul misionar pe care Hristos l-a manifestat este nevoie urgentă. O, dacă puterea lui Dumnezeu ar face adevărului o casă din fiecare inimă! O, de ar putea vedea toţi urgenţa stabilirii unei legături directe, vii, cu Dumnezeu, a cunoaşterii şi împlinirii voiei Lui zi după zi!
{Historical Sketches of the Foreign Missions of the Seventh-day Adventists 139.1}
Ajutaţi biserica să înţeleagă de ce nu ar trebui să se aştepte ca pastorul să îi slujească.—inima mea s-a umplut de tristeţe când am privit ogorul lumii şi am văzut zonele albe. Ce înseamnă asta? Cine a ieşit în faţă ca reprezentant al lui Isus Hristos? Cine simte o povară pentru sufletele care nu pot primi adevărul până nu le va fi adus până la ei? Pastorii noştri orbitează bisericile, ca şi cum îngerul milei nu ar face eforturi pentru mântuirea sufletelor. {Slujire pastorală 99.3}
Dumnezeu îi consideră pe aceşti slujitori ai Lui responsabili pentru oamenii care sunt în întuneric. El nu te cheamă să mergi în locuri care nu au nevoie de medic. Infiinţaţi biserici care să aibă înţelegerea faptului că nu trebuie să se aştepte ca pastoral să le slujească şi să îi hrănească permanent. Ei au adevărul ; ei ştiu care este adevărul. Ei trebuie să fie întemeiaţi pe adevărul din sufletul lor, profound şi serios, concomitent cu creşterea consecventă spre plinătatea staturii lui Hristos. Ei trebuie să fie bine înrădăcinaţi în credinţă. EGW'88 1752. {Slujire pastorală 100.1}
Slujitorii lui Dumnezeu care îşi orbitează bisericile le fac rău.—Bisericile care nu au viaţă în ele însele, care şi-au pierdut discernământul spiritual, cheamă pastorii să le vină în ajutor, să le aducă o suflare de viaţă. Dar pastorii au altă lucrare de făcut. Ei trebuie să ducă mesajul adevărului celor care nu îl cunosc. Acei slujitori care orbitează bisericile, care nu au un mesaj clar, ca o sabie ascuţită, cu două tăişuri, care taie şi pătrunde în ambele sensuri, fac rău bisericilor. Astfel, ei nu vor lucra pentru salvarea celor care sunt în mare pericol pentru că nu cunosc adevărul şi vor muri spiritual ei înşişi şi vor tulbura şi descuraja pe aceia care încearcă să-I ajute. 6MR 65. {Slujire pastorală 121.3}
Păstraţi unitatea bisericilor sau a adunărilor mici de credincioşi ajutându-i să devină ei înşişi salvatori de suflete.—Sunt mulţi care nu au auzit niciodată din Scriptură motivele pentru care noi avem această credinţă; dar, cu toate acestea, unii din pastorii noştri simt nevoia de a orbita permanent adunările mici de credincioşi în scopul de a le menţine unite. Calea cea mai bună de a le menţine unite este de a-i inspira să păstreze cu grijă o relaţie vie cu Dumnezeu şi să-şi exercite influenţa prin a-i atrage pe alţii spre Dumnezeu. --RH July 16, 1908. {Slujire pastorală 263.4}
Unii oameni au un mesaj special din partea cerului. Ei trebuie să fie trimişi să-i trezească pe oameni, nu să orbiteze bisericile în detrimentul acestora şi împiedicând astfel lucrarea lui Dumnezeu. Nu îi face nici un bine unei biserici să aibe doi sau trei pastori care să o servească. Dacă ar merge aceşti slujitori să muncească pentru cei din întuneric, s-ar vedea ceva rezultate. Aceştia, atât cei cu experienţă cât şi cei mai tineri, să meargă în zone albe şi să proclame mesajul de avertizare a acestei lumi.
{Mesaje selectate vol. 2, 156.1}
Via Domnului cere de la slujitorii Săi ceva ce încă nu a primit—lucru serios, perseverent pentru suflete. Lucrarea de slujire devine slabă şi debilă, şi ca o consecinţă, şi bisericile devin slabe. Ca rezultat al ostenelii lor, pastorii au prea puţine rezultate în lucrarea câştigării de suflete. Adevărul nu este dus în zonele albe ale pământului. Această stare de lucruri Îl jefuieşte pe Dumnezeu de slava care Îi aparţine. El cheamă lucrători care să fie şi producători, nu doar consumatori.
{Mărturii pentru biserică vol. 7, 255.2}
Lumea trebuie să fie avertizată. Slujitorii lui Dumnezeu trebuie să lucreze cu seriozitate şi devotament, să intre în câmpuri noi şi să se angajeze personal în lucrarea de salvare a sufletelor, în loc să orbiteze permanent bisericile care au deja o mare lumină şi multe privilegii. {Mărturii pentru biserică vol. 7, 255.3}
Poporul lui Dumnezeu care s-a bucurat de o mare lumină şi cunoştinţă nu au îndeplinit înaltele şi sfintele scopuri ale lui Dumnezeu. Ei nu au mers din victorie în victorie, acoperind zone albe şi ridicând standardul în oraşele mari şi mici. O mare orbire spirituală a fost manifestată de aceia asupra cărora Dumnezeu a trimis multă lumină, dar care nu au avansat spre o lumină mai mare şi mai multă. Membrii bisericii nu au fost încurajaţi să-şi folosească muşchii şi nervii spirituali în lucrarea de înaintare spre Dumnezeu. Ei ar trebui să fie făcuţi să înţeleagă că pastorii nu pot să le înfăptuiască mântuirea prin orbitarea permanentă asupra lor. Şi chiar în felul acesta devin ei slabi când ar trebui să fie oameni puternici.
{ Mărturii pentru biserică vol. 9, 139.2}
În toate domeniile lucrării pastorale există nevoia de mai multă seriozitate şi dedicare. Timpul trece, iar lucrarea ce ar trebui să fie foarte avansată se află aproape într-un punct mort. Pastorii nu trebuie să-şi petreacă timpul orbitând bisericile, lucrând pentru aceia care deja au acceptat adevărul. Ei trebuie să meargă mai departe să proclame mesajul celor care nu l-au auzit. Trebuie să semene seminţele adevărului în câmpuri care nu au mai fost cultivate până acum. {Australasian Union Conference Record, July 15, 1902 pag. 1}
Dumnezeu a dat tuturor ceva de făcut. Aceia care acceptă să lucreze dintr-un spirit de sacrificiu şi lepădare de sine îşi vor găsi locul în planul lui Dumnezeu. Dar aceia care caută doar un loc sigur şi uşor trebuie să fie convertiţi. Până nu se reînnoiesc inimile lor, până nu li se schimbă motivaţiile, Dumnezeu nu are cum să îi folosească în lucrarea Lui. Noi ne pregătim pentru serviciul Lui printr-o predare fără rezerve. Pastorii noştri nu trebuie să supravegheze bisericile, considerându-le ca fiind grija lor specială. Iar bisericile nu trebuie să se simtă neglijate şi geloase dacă nu primesc slujire pastorală. Ele însele trebuie să ridice povara aceasta şi să lucreze pentru suflete cu cea mai mare seriozitate. Credincioşii trebuie să aibă rădăcină în ei înşişi, concomitent cu consolidarea temeliei lor în Hristos, ca să poată aduce astfel roade pentru slava lui Hristos. Ca unul singur, ei trebuie să se străduiască să atingă un singur obiectiv—salvarea sufletelor. {Australasian Union Conference Record, August 1, 1902 pag. 7}
Acum doresc să spun că oamenii ar trebui să realizeze lucrarea aceasta cu tot interesul. În fiecare biserică unde există un slujitor al lui Dumnezeu, acesta trebuie să fie un păstor, care nu îi supraveghează pe cei din biserică, ci îi ia cu el, ca lucrători-ajutoare, şi merg în zonele din jur.
{General Conference Bulletin, April 5, 1901 pag. 35}
Dacă pastorii noştri, în loc să orbiteze bisericile, supraveghindu-le pentru a păstra suflarea de viaţă în ele, ar merge mai departe pentru a lucra în favoarea celor din afara staulului, cei care rămân în biserici ar primi un suflu vital din ceruri când ar auzi că suflete au fost atrase la Mielul lui Dumnezeu. Ei s-ar ruga ca Dumnezeu să le dea putere lucrătorilor, iar rugăciunile lor ar fi nişte secere ascuţite în câmpurile de secerat.
{General Conference Bulletin, April 5, 1901 pag. 43}
De mult timp trăiesc apăsată de povara conştienţei faptului că noi nu ridicăm standardul aşa cum ar trebui. Noi câmpuri se tot deschid, continuu, iar mesajul îngerului al treilea trebuie proclamat tuturor neamurilor, naţiunilor, limbilor şi popoarelor. Nu trebuie să ne simţim obligaţi să orbităm în jurul bisericilor care au primit adevărul. Nu trebuie să încurajăm lumea să depindă de lucrarea pastorală pentru a-şi menţine viaţa spirituală. Oricine a primit adevărul trebuie să aibă o relaţie personală cu Dumnezeu, şi să se hotărască să trăiască în virtutea fiecărui cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu. Aceia care au primit solia îngerului al treilea nu trebuie să-şi pună încrederea în om şi nici să depindă de pastori pentru realizarea acestei legături vitale, personale cu Dumnezeu.
{The Home Missionary, December 1, 1894 pag. 14}
Fiecare trebuie să facă tot ce stă în puterea sa pentru a ajuta, atât prin posibilităţile sale cât şi prin rugăciune, la purtarea poverii pentru sufletele pentru care lucrează slujitorul lui Dumnezeu. Rugăciunea arzătoare înălţată către Dumnezeu pentru binecuvântarea celor aflaţi în câmp, îi va urma pe aceştia ca o seceră bine ascuţită pusă în câmpul de secerat. Când oamenii se vor ruga astfel pentru lucrare, ei nu vor mai fi egoişti, căutând să-i ţină pe pastori pentru a le predica lor care cunosc adevărul, ci vor spune slujitorului lui Dumnezeu, "Mergi şi du şi altora adevărul atât de preţios nouă, iar rugăciunile noastre vor merge cu tine." Aceasta va constitui o experienţă preţioasă pentru fiecare membru al bisericii.
{The Home Missionary, December 1, 1894 pag. 15}
Slujitorii lui Dumnezeu nu trebuie să fie chemaţi încolo şi încoace pentru a participa la întruniri ale consiliilor de administraţie cu scopul de a se lua hotărâri privind chestiuni financiare obişnuite. Acest lucru s-a făcut în trecut, însă nu reprezintă lucrarea în care doreşte Dumnezeu ca aceştia să fie angajaţi. Fie ca oamenii care nu au fost puşi deoparte pentru lucrarea sfântă a slujirii să se ocupe de administrarea chestiunilor financiare. Prea multe poveri financiare au fost puse asupra slujitorilor lui Dumnezeu. Iar când se întâmplă aceasta, marea însărcinare, trimiterea Evangheliei este neglijată. Dumnezeu consideră acest lucru ca o dezonoare adusă Numelui Său. {Pacific Union Recorder, September 12, 1901 pag. 7}
Marea vie a Domnului cere din partea slujitorilor Săi ceea ce încă nu a primit,--o muncă serioasă, perseverentă pentru suflete. Lucrarea de slujire devine din ce în ce mai slabă, iar sub îngrijirea ei debilă şi bisericile devin slabe. Pastorii au prea puţine rezultate în câştigarea de suflete ca rezultat al lucrării lor. Această stare de lucruri Îl jefuieşte pe Dumnezeu de slava care I se cuvine. Adevărul nu este dus în zonele albe ale pămîntului. Dumnezeu cheamă lucrători care să fie şi producători, nu doar consumatori.
{Pacific Union Recorder, September 12, 1901 pag. 8}
Avem de avertizat o lume. Slujitorii lui Dumnezeu ar trebui să fie angajaţi într-o lucrare serioasă de a pătrunde în zone albe ca şi în lucrarea personală în favoarea sufletelor, în loc să orbiteze în jurul bisericilor care au primit deja o mare lumină şi multe avantaje.
Sept. 9, 1901. Ellen G. White. {Pacific Union Recorder, September 12, 1901 pag. 9}
O, ce lucrare ne stă înainte! Pastorii noştri nu trebuie să supravegheze permanent pe cei care au primit mesajul adevărului. Cu dragostea lui Hristos arzând în pieptul lor, ei trebuie să meargă să câştige pe păcătoşi pentru Mântuitor. Mesagerii lui Dumnezeu trebuie să meargă să semene seminţele adevărului lângă toate apele. Loc după loc trebuie vizitat, biserică după biserică trebuie ridicată. Cei care iau poziţie pentru adevăr trebuie să fie organizaţi în biserici, iar slujitorii lui Dumnezeu trebuie să continue să meargă mai departe spre câmpuri la fel de importante.
{Pacific Union Recorder, April 24, 1902 pag. 6}
Imediat ce o biserică este organizată, slujitorul lui Dumnezeu să-i pună pe membri la lucru. Bisericile nou-formate vor avea nevoie să fie educate. Pastorul ar trebui să-şi dedice timpul mai mult educării decât predicării.
El ar trebui să-i înveţe pe oameni cum să împartă şi să extindă cunoştinţa adevărului. În timp ce noii convertiţi ar trebui învăţaţi să ceară sfatul celor mai experimentaţi în lucrare, ei ar trebui învăţaţi să nu îi punî pe slujitorii lui Dumnezeu în locul ce I Se cuvine doar Lui. Pastorii nu sunt zei, ci fiinţe umane, oameni care suferă aceleaşi slăbiciuni. Hristos este Cel către care toţi trebuie să privească pentru călăuzire. "Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi, (şi noi am privit slava Lui, slava unicului născut din Tatăl), plin de har şi adevăr. . . . Şi am primit din plinătatea Lui, har după har." "Tuturor celor ce l-au primit, le-a dat puterea de a deveni fii ai lui Dumnezeu, celor ce au crezut în Numele Lui."
{Pacific Union Recorder, April 24, 1902 pag. 7}
Puterea Evangheliei va veni asupra adunărilor care sunt gata, pregătindu-i pentru slujire. Unii dintre noii convertiţi vor fi atât de umpluţi de puterea lui Dumnezeu încât vor intra imediat în lucrare, împărţind ceea ce au primit. Ei vor lucra atât de harnici încât nu vor avea nici timp nici dispoziţia de slăbi mâinile fraţilor lor prin critică sau alte comentarii lipsite de amabilitate. Singura lor dorinţă va fi de a duce mesajul adevărului în locurile care nu-l cunosc.
Mrs. E. G. White. {Pacific Union Recorder, April 24, 1902 pag. 8}
În toate domeniile lucrării pastorale există nevoia de mai multă seriozitate şi dedicare. Timpul trece, iar lucrarea ce ar trebui să fie foarte avansată se află aproape într-un punct mort. Pastorii nu trebuie să-şi petreacă timpul orbitând bisericile, lucrând pentru aceia care deja au acceptat adevărul. Ei trebuie să meargă mai departe să proclame mesajul celor care nu l-au auzit. Trebuie să semene seminţele adevărului în câmpuri care nu au mai fost cultivate până acum. Lucrarea trebuie făcută în felurite moduri. E nevoie de oameni umili, gata să facă sacrificii, să lucreze cum a făcut Hristos. Iar membrii bisericii trebuie să fie învăţaţi să lucreze şi ei via Domnului de acasă.
{Pacific Union Recorder, July 31, 1902 pag. 1}
Vom fi confruntaţi cu opoziţie venită din motive egoiste, din fanatism şi prejudecată, dar cu tot curajul şi cu o credinţă vie, să semănăm pe lângă toate apele. Agenţii celui rău sunt formidabili; ne vom întâlni cu ei şi trebuie să îi învingem. Slujirea noastră nu trebuie să se reducă la ţara noastră. Câmpul nostru este lumea; secerişul este copt. Porunca dată de Hristos ucenicilor chiar înainte de înălţare a fost, "Mergeţi în toată lumea şi duceţi Evanghelia oricărei făpturi." Mă simt îndurerată peste măsură să văd pe unii din pastorii noştri monitorizând intens bisericile, depunând ceva efort pentru aceasta, însă fără a avea aproape nimic ce arăta ca rezultat al efortului lor. Câmpul de lucru este lumea. Fie ca ei să iasă în lumea celor care nu cred şi să muncească pentru convertirea sufletelor la adevăr. Le putem arăta fraţilor şi surorilor noastre exemplul lui Avraam care urca muntele Moria pentru a-şi aduce propriul fiu ca jertfă la porunca lui Dumnezeu. Iată ascultare şi sacrificiu. Sau Moise, care se afla la curtea lui Faraon, având perspectiva unei coroane. Însă a întors spatele extraordinarei tentaţii şi "a refuzat să fie numit fiul fiicei lui Faraon, alegând mai degrabă să sufere cu poporul lui Dumnezeu decât să se bucure de plăcerile de o clipă ale păcatului, considerând ocara lui Hristos de o mai mare valoare decât toate bogăţiile Egiptului." {Review and Herald, December 15, 1874 pag. 29}
Această lucrare trebuie mult extinsă. Trebuie neapărat să existe mai puţină orbitare în jurul bisericilor. Mulţi sunt slabi din punct de vedere spiritual pentru că nu au lumină de la Dumnezeu, lumina pe care Dumnezeu le-a dat-o pentru a lumina mai departe în lume. Ei nu s-au legat de Hristos şi nu au devenit canale ale binecuvântării. Oamenii lui Dumnezeu trebuie să citească şi să practice Cuvântul pentru ei înşişi. În loc să depindă de slujitorii lui Dumnezeu, ei trebuie să înveţe să-şi pună încrederea în Dumnezeu. El îi îndeamnă să "stea tari în credinţă, să fie puternici." {Review and Herald, January 19, 1897 pag. 9}
Slujitorii lui Dumnezeu care orbitează bisericile, predicând celor care ştiu adevărul, ar face mai bine să meargă în locuri care sunt încă în întuneric. Dacă nu fac aceasta, ei înşişi împreună cu bisericile vor deveni pitici spirituali. Religia noastră a devenit slabă şi bolnăvicioasă pentru că membrii bisericii şi-au părăsit dragostea dintâi. Ei ar putea fi bărbaţi şi femei puternici în Hristos dacă ar asculta instrucţiunile Domnului. {Review and Herald, February 9, 1905 pag. 12}
Sunt mulţi care nu au auzit niciodată din Cuvânt motivele pentru credinţa noastră; şi totuşi unii dintre pastorii noştri se simt obligaţi să orbiteze micile adunări de credincioşi cu scopul de a-i menţine împreună. Cea mai bună cale de a-i ţine menţine uniţi este să-i inspirăm să aibă o legătură vie cu Dumnezeu şi să-şi exercite influenţa pentru a-i atrage pe alţii la El. Sarcina noastră este să-i ajutăm pe alţii să-şi aşeze picioarele pe temelia cea bună şi să-şi înţeleagă datoria printr-un studiu atent, cu rugăciune al Scripturilor. {Review and Herald, July 16, 1908 pag. 4}
Satana ştie că timpul lui e scurt, aşa că depune orice efort pentru a ne distruge credinţa în Dumnezeu şi în Cuvântul Său. Forţele lui ne urmăresc în mod constant, căutând să ne facă să îi urmăm planurile şi să luăm cursul greşit atât în acţiuni cât şi în cuvinte. Însă dacă ne vom prinde bine de puterea pe care Hristos o oferă, căutându-L cu seriozitate şi veghind în rugăciune, vom avea toată puterea şi înţelepciunea de a face faţă atacurilor vrăşmaşului.
{Review and Herald, July 16, 1908 pag. 5}
Mulţi dintre oamenii noştri par a nu realiza că a venit timpul ca fiecare să ia poziţie fermă de partea lui Isus Hristos şi a îngerilor Săi. Prin indiferenţa lor, prin neglijenţă în fapte şi cuvinte, ei se deschid influenţelor deformatoare ale duşmanului. Ei par adormiţi în privinţa chestiunilor care sunt acum de maximă actualitate în lume. {Review and Herald, July 16, 1908 pag. 6}
Venirea acestor oameni la Hristos şi convertirea lor la adevăr a fost o lecţie practică pentru ucenici şi ar trebui să îi înveţe o lecţie importantă pe toţi aceia care sunt angajaţi în lucrarea de salvare a sufletelor. Ar trebui să-i înveţe pe slujitorii lui Dumnezeu că El doreşte ca ei să meargă în lucrare îndrăzneaţă (agresivă în original) şi că El nu le-a încredinţat lucrarea de a monitoriza strict bisericile, în situaţia în care există suflete care pier din lipsă de cunoştinţă. {Signs of the Times, December 4, 1901 pag. 3}
Monitorizarea strictă a bisericilor le slăbeşte—Timpul care a fost folosit în predicarea pentru bisericile noastre nu le-a întărit, ci le-a făcut slabe şi neajutorate pentru că au tot fost hrănite cu lapte în loc de hrană tare. Dumnezeu îi cheamă pe lucrătorii Săi să lase pe cele nouăzeci şi nouă şi să plece după oaia pierdută. Experienţa voastră trebuie să fie o lecţie pentru toţi cei care orbitează permanent bisericile—consumatori şi nu producători. Vă sfătuim să vă puneţi încrederea în Dumnezeu. Lăsaţi-L pe El să vă călăuzească. Domnul Isus vă răspunde rugăciunilor.--Letter 132, 1901, p. 8. (To S. N. Haskell and wife, October 7, 1901.) {Manuscript Releases vol. 10, 227.3}
Slujitorii lui Dumnezeu nu trebuie încurajaţi să orbiteze bisericile pentru a repeta credincioşilor săptămână după săptămână aceleaşi adevăruri. Noi suntem în posesia unui adevăr care este mântuitor şi preţios. Cuvântul lui Dumnezeu trebuie plantat în multe inimi, pâinea vieţii trebuie împărţită multor suflete care înfometează după ea. Dacă vom studia cu atenţie capitolul cincizeci şi opt din Isaia, alături de cuvintele pe care vi le-am citat din capitolele cincizeci şi patru şi cincizeci şi cinci, veţi vedea că poporul lui Dumnezeu are o lucrare preţioasă şi extinsă de făcut. Este o lucrare binecuvântată aceea de a-L ridica pe Hristos în faţa lumii. {Manuscript Releases vol. 10, 320.2}
Marea vie a Domnului cere din partea slujitorilor Săi ceea ce încă nu a primit,--o muncă serioasă, perseverentă pentru suflete. Lucrarea de slujire devine din ce în ce mai slabă, iar sub îngrijirea ei debilă şi bisericile devin slabe. Pastorii au prea puţine rezultate în câştigarea de suflete ca rezultat al lucrării lor. Această stare de lucruri Îl jefuieşte pe Dumnezeu de slava care I se cuvine. Adevărul nu este dus în zonele albe ale pământului. Dumnezeu cheamă lucrători care să fie şi producători, nu doar consumatori. Există o lume care trebuie avertizată. De ce oare slujitorii lui Dumnezeu care ar trebui să lucreze în mod special pentru deschiderea a noi zone pentru Evanghelie şi ridicarea de noi biserici, orbitează permanent în jurul unor biserici care au primit deja o mare lumină ca şi multe avantaje pe care ele nu le apreciază? {Manuscript Releases vol. 13, 208.4}
Aceasta este lecţia pe care slujitorii lui Dumnezeu trebuie să o înveţe înainte de a putea îndeplini lucrarea pe care Dumnezeu le-a încredinţat-o. Dumnezeu nu le-a încredinţat celor care ştiu adevărul lucrarea de a monitoriza bisericile în situaţia în care sunt suflete aproape de ei care pier din lipsă de cunoştinţă. {Manuscript Releases vol. 14, 141.1}
Am avut întâlnirea cea mai plină de succes care s-a ţinut vreodată în New South Wales. A întrecut toate aşteptările noastre. Lumina soliei îngerului al treilea a pătruns în multe locuri întunecate. Avem nevoie în fiecare zi de o legătură vie cu Dumnezeu. Credinţa noastră nu e la fel de puternică cum ar trebui să fie. Ca popor, noi nu suntem cât de devotaţi ar trebui să fim. Avem multă lumină, multe posibilităţi, multe privilegii, aşa că trebuie să umblăm în lumină şi să avem o credinţă proporţională cu marile şi viile adevăruri pe care le mânuim. Nu trebuie să ne încredem în propriile noastre puteri sau în puterea şi isteţimea vorbitorilor noştri. Trebuie să ne sprijinim cu toată greutatea pe Cel care poate să ne ajute în orice situaţie de urgenţă. Lucrarea noastră e îndrăzneaţă (agresivă în original); nu trebuie să ne oprim nici foarte puţin măcar. Trebuie să fie mai puţină, mult mai puţină orbitare a bisericilor şi mult mai multă prezentare a standardelor în noi teritorii. Pastorii noştri trebuie să dea un sunet clar de avertizare, prezentându-L pe Hristos şi spunând, "Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii." {Manuscript Releases vol. 15, 8.3}
Lăsaţi-l pe fratele Simpson să lucreze acolo unde este evident că mesajul lui face mult, mult bine. Aceia care au venit la prezentările lui şi-au dat de bunăvoie din bunurile lor pentru a susţine lucrarea pe care el a dus-o în noi teritorii.
La ora actuală, când există o aşa nevoie urgentă de lucrători în Los Angeles, când fraţii încearcă să pună bazele unui sanatoriu acolo, nu îndrăznesc să-i spun fratelui Simpson, Trebuie să te întorci în Canada. În plus, mutarea aceasta nu ar fi lucrul cel mai bun pentru sănătatea lui. Deocamdată să rămână în Los Angeles pentru că Domnul îi dă un deosebit succes în purtarea mesajului către oameni. Să-l lăsăm să sune alarma şi să-i trezească pe aceia care nu au auzit niciodată adevărul. Fie ca Domnul să-l încurajeze să rămână în Los Angeles până când membrii bisericii se trezesc, îşi pun armura şi arată că poartă pe suflet povara răspândirii mesajului. Pastorii noştri nu trebuie să orbiteze bisericile. Ei trebuie să proclame adevărul, cum face fratele Simpson. Fie ca celor care nu cunosc adevărul să li se dea ocazia să afle motivele pentru credinţa noastră. {Manuscript Releases vol. 15, 314.1}
Eu cred că fratele Simpson prezintă adevărul aşa cum ar vrea Dumnezeu ca mulţi alţii să-l prezinte. Câţiva dintre fraţii din Los Angeles au crezut că el ar trebui să lucreze mai mult în biserica de acolo. Când mi s-a sugerat şi mie acelaşi lucru cu privire la el, m-am gândit la răspunsul pe care Hristos l-a dat când preoţii şi conducătorii poporului i-au reproşat că mânca împreună cu vameşii şi păcătoşii. "Eu am venit să chem la pocăinţă pe cei bolnavi, nu pe cei sănătoşi, a declarat El. {Manuscript Releases vol. 15, 314.2}
Fie ca lucrarea care acum se îndeplineşte pentru cei care nu au auzit niciodată adevărul să îi conducă pe slujitorii lui Dumnezeu şi pe membrii bisericii din Los Angeles să se trezească. Să preia ştafeta, văzând că Dumnezeu este la lucru. Să lucreze cu hărnicie, pocăindu-se de răceala, indiferenţa şi egoismul lor. Pe măsură ce biserica, prin pocăinţă, este curăţită de această neglijenţă, iar membrii sunt convertiţi, ei se vor angaja cu toată inima în lucrarea din casă în casă. Învăţându-i pe cei care sunt în căutarea luminii adevărului, ei înşişi vor primi o educaţie valoroasă. {Manuscript Releases vol. 15, 315.1}
Nimeni nu trebuie, prin exemplu sau concepţie, să încerce să-l distragă pe fratele Simpson de la lucrarea încredinţată lui de Dumnezeu. Fie ca toţi să pună umărul alături de el, în efortul de face lucrarea ordonat, clar, organizat. Membrii bisericii din Los Angeles trebuie să ia seama la fiecare mesaj care li se adresează pentru a-i trezi din letargie. Dacă ei Îl vor căuta pe Domnul cu seriozitate, El le va oferi lumnină, viaţă şi puterea plină de eficienţă a Duhului Sfânt. {Manuscript Releases vol. 15, 315.2}
Ideea că slujitorii lui Dumnezeu trebuie să orbiteze bisericile ar trebui abandonată cât mai repede posibil. Membrii bisericilor trebuie învăţaţi să stăruie permanent în lucrare, dovedind inteligenţa şi spiritualitatea pe care Dumnezeu le cere de la aceia care pretind că sunt membrii bisericii Sale. {Sermons and Talks vol. 2, 156.5}
Ce va da viaţă bisericilor? Nimic nu poate face asta mai bine ca vederea progresului lucrării în câmpul ce trebuie secerat. Iar la lucrarea aceasta pot lua parte toţi membrii bisericii. Nu toţi pot predica, dar pot ajuta în multe alte feluri. Mulţi pot lucra precum fratele Shireman. Dumnezeu ne-a oferit lucrarea fratelui Shireman ca un exemplu grăitor. Dumnezeu l-a încurajat în lucrarea lui. Spiritul lui Dumnezeu l-a călăuzit şi binecuvântat. Mai sunt şi alţii care pot şi ar trebui să lucreze cum a făcut el. {Sermons and Talks vol. 2, 157.1}
Vor pastorii noştri să-şi amintească faptul că nu este de datoria specială a unui slujitor al Evangheliei să orbiteze bisericile. Aceia care nu lucrează pentru salvarea altora îşi vor pierde curând propria încredere în Dumnezeu. Toţi care mărturisesc cunoaşterea planului de mântuire au de făcut o lucrare specială pentru cei din jurul lor, trebuind să fie mereu gata să rostească un cuvânt la momentul oportun pentru cei care sunt gata să piară. Dacă dorinţa ta este să onorezi şi să glorifici pe Dumnezeu, nu pe tine, atunci El îţi va da de făcut o lucrare ce va avea ca rezultat mântuirea oamenilor. Însă voi înşivă trebuie să aveţi o relaţie adecvată cu Dumnezeu înainte de a putea să îi conduci pe alţii la El. Trebuie să aveţi o umilinţă pe care Dumnezeu să o poată accepta. Apoi El va putea să impresioneze mintea voastră şi să vă facă potriviţi pentru serviciul Său. {Sermons and Talks vol. 2, 302.1}
Oraşele din America, din ţara aceasta şi din alte ţări nu sunt lucrate aşa cum ar trebui, iar nouă ni se cere să fim lucrători împreună cum Dumnezeu. În loc de aceasta, multe biserici, colectiv sau individual s-au îndepărtat atât de mult de Dumnezeu, s-au separat atât de mult de Duhul Său încât au lăsat ca suflete să piară peste tot în jurul lor, în timp ce au continuat să cheme lucrători care să lucreze în interiorul bisericii. În felul acesta, rebelii şi păcătoşii au fost jefuiţi de mesajele pe care Dumnezeu le-ar fi adresat lor. Dacă biserica ar fi o organizaţie vie, lucrătoare, având viaţă în interiorul ei, membrii săi ar experimenta povara lucrării pentru suflete. Membri ai bisericii s-ar strădui să răspândească lumina cunoştinţei adevărului acelora care nu au fost niciodată iluminaţi de adevăr. Când agentul uman realizează o legătură vie cu Dumnezeu, Duhul Sfânt poate lucra în el "atât voinţa cât şi înfăptuirea după buna sa plăcere." O legătură vie este menţinută între biserica din cer şi cea de pe pământ şi se exprimă prin faptul că noi suntem mireasa lui Dumnezeu, clădirea Lui. A fost o greşeală să avem atât de multe întâlniri în Battle Creek. Chiar şi o treime din timpul petrecut în institutele pastorale ar fi realizat mai mult pentru mântuirea sufletelor pentru că slujitorii lui Dumnezeu ar fi plecat de la aceste întâlniri încărcaţi cu preţioasa lumină care străluceşte din Cuvântul lui Dumnezeu. Lucrătorii ar fi avut timp să prezinte adevărul în zone lipsite de el. Mulţi care nu au auzit niciodată adevărul aşa cum este el în Iisus Hristos, ar fi fost convinşi şi convertiţi, iar, ca rezultat multe suflete s-ar fi adăugat bisericii dintre cei care trebuie să fie salvaţi. {Review and Herald, June 11, 1895 par. 4}
S-a predicat atât de mult bisericilor noastre încât ele aproape că au încetat să mai aprecieze Evanghelia şi slujirea ei. A venit timpul ca această stare de lucruri să se schimbe. Fie ca slujitorul lui Dumnezeu să cheme pe fiecare membru al bisericii ca sa-l ajute în lucrarea din casă în casă să ducă adevărul în zonele albe. Toţi să colaboreze cu inteligenţele cereşti în prezentarea adevărului şi altora. Şi ce dacă suntem slabi? Hristos este Cel care vorbeşte inimii; El este Cel care creează interes acolo unde nu existase nicio dorinţă de auzire a adevărului. {Review and Herald, June 11, 1895 par. 5}
Hristos a spus, "Nu am venit să chem la pocăinţă pe cei sănătoşi, ci pe cei bolnavi." Ar trebui să facem mult mai mult pentru a duce lumina în zonele albe, pentru ca păcătoşii să se convertească la adevăr. Mulţi dintre cei care mărturisesc faptul că ei cred adevărul, au auzit multe lucruri din Scriptură şi au avut ocazii de aur şi privilegii valoroase. Din cauza abundenţei de privilegii care le-au fost date, ei nu le-au preţuit cum ar fi trebuit, nici nu au asimilat adevărul în suflet aşa cum ar fi trebuit. Dacă ei ar fi avut parte de mai puţină predicare, iar necredincioşii de mai multă, atunci lucrurile au fi stat mai conform cu ordinea lui Dumnezeu. Mărturii vii ar fi trebuit prezentate oamenilor şi eforturi organizate şi constante ar fi trebuit făcute în fiecare biserică, iar membrii ar fi trebuit puşi la lucru pentru cei care nu sunt credincioşi. Creşterea creştină are loc prin lucru activ pentru alţii. {Manuscript Releases, volume 6, page 200}