Judecata Potopului și restaurarea
Notes
Transcript
Sermon Tone Analysis
A
D
F
J
S
Emotion
A
C
T
Language
O
C
E
A
E
Social
și
și
Istorisirea potopului zis „al lui Noe”, din Geneza 7-8, arată multe detalii despre felul în care Dumnezeu a hotărât și administrat această pedeapsă extremă pentru răutatea extremă a oamenilor din acel timp. De asemenea, vedem și în ce fel Dumnezeu a acordat omenirii o nouă șansă.
Aflăm iarăși că Noe era un om neprihănit, ni se dau detalii despre intrarea în corabie, despre închiderea ușii, despre durata ploii, despre retragerea apelor și a uscarea pământului, despre salvarea animalelor și a oamenilor, despre primele jertfe și despre noul legământ între Dumnezeu și oameni.
La fel va fi când va veni fiul omului
La fel va fi când va veni fiul omului
Adevărat vă spun că nu va trece neamul acesta, până se vor întâmpla toate aceste lucruri. *Mat. 16:28; Mat. 23:36; Mark 13:30; Luke 21:32
Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece. *Ps. 102:26; Isa. 51:6; Jer. 31:35, 36; Mat. 5:18; Mark 13:31; Luke 21:23; Heb. 1:11
Despre ziua aceea şi despre ceasul acela, nu ştie nimeni: nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl. *Mark 13:32; Acts 1:7; 1Thes. 5:2; 2Pet. 3:10. **Zech. 14:7
Cum s-a întâmplat în zilele lui Noe, aidoma se va întâmpla şi la venirea Fiului omului.
În adevăr, cum era în zilele dinainte de potop, când mâncau şi beau, se însurau şi se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie, *Gen. 6:3-5; Gen. 7:5; Luke 17:26; 1Pet. 3:20
şi n-au ştiut nimic, până când a venit potopul şi i-a luat pe toţi, tot aşa va fi şi la venirea Fiului omului.
Mat 24:3
Noe a fost admis în mijlocul de scăpare prin credință:
Prin credinţă Noe, când a fost înştiinţat de Dumnezeu despre lucruri care încă nu se vedeau, şi, plin de o teamă sfântă, a făcut un chivot ca să-şi scape casa; prin ea, el a osândit lumea şi a ajuns moştenitor al neprihănirii care se capătă prin credinţă. *Gen. 6:13, 22. **1Pet. 3:20. †Rom. 3:22; Rom. 4:13; Php. 3:9
Heb 11:
Neprihănirea ce o putem primi și noi este prin credință.
Toate celelalte suflete au mai primit o șansă să vadă ce puteau obține prin credință:
în care S-a dus să propovăduiască duhurilor din închisoare, *1Pet. 1:12; 1Pet. 4:6. **Isa. 42:7; Isa. 49:9; Isa. 61:1
care fuseseră răzvrătite odinioară, când îndelunga răbdare a lui Dumnezeu era în aşteptare, în zilele lui Noe, când se făcea corabia în care au fost scăpate prin apă un mic număr de suflete, şi anume opt. *Gen. 6:3, 5, 13. **Heb. 11:7. †Gen. 7:7; Gen. 8:18; 2Pet. 2:5
1 Pet
Cu toate acestea ne spune Domnul că nu i-a cruțat
Căci dacă n-a cruţat Dumnezeu pe îngerii care au păcătuit, ci i-a aruncat în Adânc, unde stau înconjuraţi de întuneric, legaţi cu lanţuri şi păstraţi pentru judecată; *Job 4:18; Jude 1:6. **John 8:44; 1John 3:8. †Luke 8:31; Rev. 20:2, 3
dacă n-a cruţat El lumea veche, ci a scăpat pe Noe, acest propovăduitor al neprihănirii, împreună cu alţi şapte inşi, când a trimis potopul peste o lume de nelegiuiţi; *Gen. 7:1, 7, 23; Heb. 11:7; 1Pet. 3:20. **1Pet. 3:19. †2Pet. 3:6
dacă a osândit El la pieire şi a prefăcut în cenuşă cetăţile Sodoma şi Gomora, ca să slujească de pildă celor ce vor trăi în nelegiuire, *Gen. 19:24; Deut. 29:23; Jude 1:7. **Num. 26:10
2
înseamnă că Domnul ştie să izbăvească din încercare pe oamenii cucernici şi să păstreze pe cei nelegiuiţi, ca să fie pedepsiţi în ziua judecăţii: *Ps. 34:17, 19; 1Cor. 10:13
2 Pet
Noi trăim tot timpul lângă binecuvântarea lui Dumnezeu și toate elementele naturii pot deveni și mijloace de judecată. Apa controlată dată viață, apa dezlănțuită devine potop fatal. Focul controlat aduce confort, bucurie, dar căldura necontrolată aduce secetă, pârjor, și focul necontrolat aduce distrugere totală.
Potopul a durat exact 365 de zile (un an solar), prezentate în forma a 354 zile (an lunar) plus 11 zile. A fost un an al pribegiei pe ape, un an de exil în pustiul apelor, un fel Exod, dintr-o lume a păcatului într-o lume nouă, a unei noi oportunități.
Dumnezeu Şi-a adus aminte de Noe, de toate vieţuitoarele şi de toate vitele care erau cu el în corabie; şi Dumnezeu a făcut să sufle un vânt pe pământ, şi apele s-au potolit. *Gen. 19:29; Exod. 2:24; 1Sam. 2:19. **Exod. 14:21
Uneori Domnul își aduce aminte mai repede: Avraam cu Lot
Când a nimicit Dumnezeu cetăţile câmpiei, Şi-a adus aminte de Avraam; şi a scăpat pe Lot din mijlocul prăpădului prin care a surpat din temelie cetăţile unde îşi aşezase Lot locuinţa. *Gen. 8:1; Gen. 18:23
Gen
Mai mult cu Noe 365 de zile
Și mai mult robia egipteană 300 de ani:
Dumnezeu a auzit gemetele lor şi Şi-a adus aminte de legământul Său făcut cu Avraam, Isaac şi Iacov. *Exod. 6:5. **Exod. 6:5; Ps. 105:8, 42; Ps. 106:45. †Gen. 15:14; Gen. 46:4
Dar, preaiubiţilor, să nu uitaţi un lucru: că, pentru Domnul, o zi este ca o mie de ani, şi o mie de ani sunt ca o zi. *Ps. 90:4
Domnul nu întârzie în împlinirea făgăduinţei Lui, cum cred unii; ci are o îndelungă răbdare pentru voi şi doreşte ca niciunul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă. *Hab. 2:3; Heb. 10:37. **Isa. 30:18; 1Pet. 3:20; 2Pet. 3:15. †Ezek. 18:23, 32; Ezek. 33:11. ††Rom. 2:4; 1Tim. 2:4
Descrierea potopului este urmărită cu atenție, după o schemă „în oglindă”:
7 zile anunțate până la potop (7:4)
7 zile așteptate (7:10)
40 zile de ploaie și inundații (7:17a)
150 zile de domnie a apelor (7:24)
150 zile de retragere a apelor (8:3)
40 zile de așteptare pe Ararat (8:6)
7 zile după trimiterea corbului și porumbelului (8:10)
7 zile după trimiterea porumbelului (8:12)
Au fost salvate toate animalele, dar mai multe din cele considerate curate: anume șapte perechi de fiecare, în vreme ce din cele necurate, doar câte o pereche. Salvarea bogăției lor genetice s-a făcut prin asigurarea supraviețuirii fiecărui soi de animale. Animalele de uscat și păsările – mari și mici au fost salvate în corabie, în vreme ce peștii și reptilele marine, evident au supraviețuit în oceane.
Animalele curate au avut o pondere mai mare față de cele necurat în arcă ca să vedem că Domnul face deosebirea între ce este curat și ceea ce este necurat.
Se pare că Noe și fii au stat separat, iar soția lui și nurorile au stat separat. La ieșirea din corabie, însă ei au ieșit din nou ca perechi, ca familii separate. Domnul a închis ușa corăbiei ca apa și furtuna să nu intre, și nici Noe și ai lui să nu vadă dezastrul de afară.
Schimbarea sorții începe cu îndurarea Domnului care „își aduce aminte” de Noe. Peste apele potopului, ca la creație, bate un vânt adus de Dumnezeu, in , asemenea Duhului Sfânt din .
Priceperea lui Noe, dar și relația lui bună de cooperare cu animalele s-a văzut în felul în care Noe a fost ajutat de un corb și de un porumbel, o pasăre neagră și o pasăre albă (posibil), o pasăre din categoria improprie mâncatului sau jertfei („necurată”) și o pasăre curată. Corbul zboară departe, dar se hrănește cu cadavre, pe când porumbelul zboară și el departe, dar știe să se întoarcă înapoi. Columbofilii știu bine lucrul acesta. Vestea bună a porumbelului (hayonah) care s-a întors cu o ramură de măslin, indică o anume asemănare cu salvarea dată de Dumnezeu prin Noe (Noah). Aici Moise face un joc de cuvinte, între Noe și yona (porumbel), care apare și în altă carte din Biblie, între profetul Iona, ca aducător de vești în Ninive, și yonah, porumbelul.
Din animalele curate Noe aduce o jertfă complexă, care este și de ispășire și de mulțumire. Biblia spune că Dumnezeu apreciază această închinare în mod deosebit și promite să nu mai adauge alt potop la blestemul din Geneza 3. Acceptarea jertfei lui Noe ne aduce aminte de acceptarea jertfei lui Abel, deci cu Noe omenirea era pe un drum bun. Noe, noul Adam, știa cum trebuie să fie închinarea adevărată.
În ce privește legământul Domnului, El arată că omul a rămas rău în pornirile sale, dar nu mai spune că este extrem de rău, așa cum a zis mai înainte, în Geneza 6. El spune că nu va mai urma altă catastrofă, ci anotimpurile și ciclurile zi-noapte, precum și activitățile de sozon ale oamenilor (semănat, seceriș, etc.), vor continua neîncetat „câte zile va avea pământul”. Expresia este aceeași cu cea folosită și pentru oameni. Aceasta înseamnă că, totuși, pământul va avea un sfârșit, cândva, că zilele lui sunt numărate.
O jertfă de bun miros Domnului este când ajuți pe lucrătorii Domnului:
Am de toate şi sunt în belşug. Sunt bogat de când am primit prin Epafrodit ce mi-aţi trimis… un miros de bună mireasmă, o jertfă bine primită şi plăcută lui Dumnezeu. *Php. 2:25. **Heb. 13:16. †2Cor. 9:12
Aplicatii:
Aplicatii:
De unde au venit apele la potop, 7:11-12? Unde s-au retras ele?
Cât de sus s-au înălțat apele? Cât de înalți erau munții atunci, 7:18-22?
Conform experienței lui Noe, care sunt caracteristicile unui bun început? Ce calități arată Noe în timpul acestei restaurări? De ce trebuie să țină seama închinarea adevărată?
În corabie animalele au urcat în perechi, dar oamenii s-au suit în două grupuri: Noe și fiii săi, soția lui Noe și nurorile ei (7:13, 8:18). Cum credeți că au folosit timpul în corabie? Ne spune ceva despre unitatea familiei și comunicare?
De ce a închis Dumnezeu ușa corăbiei, 7:16?
De ce i-a plăcut lui Dumnezeu jertfa lui Noe, ce importanță are pentru noi, 8:18-22?